Genealogia lui Hristos – începând de la Avraam, așa cum este prezentată de Sfântul Evanghelist Matei (1, 1-16), sau începând cu Adam, așa cum o găsim la Sfântul Evanghelist Luca (3, 23-38) – stă mărturie pentru faptul că șirul generațiilor conducea spre un scop: venirea lui Hristos, Mesia; adică în cadrul planului lui Dumnezeu privind istoria omenirii, fertilitatea umană a fost un mijloc de a readuce omul la Dumnezeu; și, prin urmare, în istoria biblică, căsătoria nu a fost doar o funcție determinată de dorințele sociologice sau psihologice, ci o cale spre punctul în care Dumnezeu, din „rădăcina lui Iesei după trup, a crescut pe pururea Fecioara și dintr-însa S-a întrupat și S-a născut spre mântuirea neamului omenesc”. Dumnezeu însuși se face om: acesta este scopul istoriei lui Israel și motivul pentru care Dumnezeu îi binecuvintează pe Avraam și pe Sara, pe Isaac și pe Rebeca, pe Iacov și pe Rahela, pe Iosif și pe Asineta, pe Zaharia și pe Elisabeta, pe Ioachim și pe Ana.

(John Meyendorff, Căsătoria-perspectiva ortodoxă, Editura Renașterea & Editura Patmos, p. 50)