Aspecte introductive

În debutul pericopei evanghelice a celei de-a optsprezecea duminici după Rusalii, Hristos e prezentat în ipostaza de predicator. Învățând mulțimile. Îmbulzit de oamenii care veniseră în număr mare să-L asculte, găsește o modalitate specială de a se face auzit și a-i învăța. Se urcă în corabie. Îndepărtat puțin de la țărm, are posibilitatea de a vedea și a fi văzut. De către toată lumea și fără discriminare. Așternuți pe acele terase naturale (cei care ați fost în pelerinaj acolo știți despre ce vorbesc), cei care doreau să se împărtășească din învățăturile Lui aveau astfel posibilitatea de a-L vedea și auzi, în cazul unui vânt prielnic. Ceea ce urmează după finalizarea acestui episod catehetic este, însă, și mai interesant. 

Corabia și pescuitul

Hristos îi cere lui Simon să mâne la adânc. Să îndepărteze ambarcațiunea de țărm spre a pescui. Cunoscător al meseriei, acesta protestează. Știe că nu e nici timpul, nici locul pentru așa ceva. El și colegii lui își încercaseră norocul cu o noapte înainte, fără a avea sorți de izbândă. Și totuși, se conformează. Ies în larg și aruncă mrejele. Efectul e unul imediat. „Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele”, consemnează naratorul. Atât de mulți pești prind, încât au nevoie de colegii de pe vasul celălalt să-i ajute. 

Petru

În contextul celor petrecute, Simon Petru are o reacție ce merită analizată nițel. Îi adresează următoarele cuvinte: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. E conștient că e nevrednic să stea lângă cineva ca El. Să fie alături de Cel care a făcut o astfel de minune. În plus, are probabil mustrări de conștiință pentru faptul că a fost un fel de „Gică contra” atunci când i s-a cerut să deplaseze barca în larg. Solicitarea lui nu vine ca urmare a aroganței, ci a smereniei. Cu toate acestea, nu i se dă curs. Fiul lui Dumnezeu nu vrea să-L respingă, ci să-L apropie. Evanghelistul ține să arate că evenimentul cu caracter întru totul special le pricinuise tuturor o stare de „spaimă”.

Reconvertirea profesională

Minunea e urmată de o adevărată reconvertire profesională. Hristos îi spune lui Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Alături de el, toți cei care fuseseră pe corabie sunt invitați. Execută imediat porunca invitație. Lasă totul și îl urmează pe Hristos. Schimbă marea, pe alocuri predictibilă a Galileii, pe cea învolburată a lumii. Mrejele devin altele, iar rezultatele aduc bucurie mare celor care se îndeletnicesc cu o asemenea formă de pescuit. Desigur, riscurile sunt mai mari. Dar atunci când ești cu Domnul, totul pare ușor de purtat!

În loc de concluzii

Pericopa pe care o avem în vedere vine să ofere o nouă mărturie cu privire la divinitatea lui Hristos. În același timp, vorbește despre chemarea unora dintre Apostoli și modul în care viața lor capătă o altă turnură. Urmând modelul lor, suntem chemați și noi să navigăm pe marea vieții și, de ce nu, să aruncăm mreaja, spre a pescui pe cei de lângă noi. A-i face să devină dornici de Împărăția lui Dumnezeu. Cum putem face asta? Simplu. Trăind credința firesc și din toată ființa noastră. Îndrăzniți!