Să mai facem un pas şi să-nţelegem că Hristos a ridicat femeia la treapta la care Dumnezeu a lăsat-o să existe, dar pe care societatea a aruncat-o în foarte adânci prăpastii. El a ridicat femeia născându-se din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria, apoi participând la nunta din Cana Galileei şi demonstrând Apostolilor ce importantă este femeia şi ce stabilă poate să fie ea, neînfricoşându-se de tot ce s-a întâmplat la Răstignire. Şi după aceea, arătându-se Mariei Magdalena şi femeilor mironosiţe în grădina Ghetsimani după Înviere şi celelalte; sunt multe care ne conduc la această idee. Relaţia de supunere a femeii însă rămâne o relaţie de supunere doar în sensul recunoaşterii relaţiei Biserică-Hristos şi Hristos-Biserică şi atât.

Fetele noastre astăzi (când spun fetele noastre mă refer la fetele României care sunt botezate, care sunt împărtăşite, care se şi spovedesc cel puţin din când în când, dar care au manifestări în neconcordanţă cu chemarea botezului, cu chemarea credinţei), din păcate nu vor mai fi vreodată, nu mai pot fi vreodată soţii ideale, decât dacă au avut grijă să nu denatureze ceea ce Dumnezeu a lăsat sfânt în ele.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 141-142)