Ca Dumnezeu-om desăvârşit, nici unul dintre aspectele vieţii omeneşti nu-i sunt necunoscute (cf. Ioan 2, 25; Evrei 2, 14; 17-18). Mai ales din această pricină El S-a făcut om, rămânând totuşi Dumnezeu, pentru a-i oferi naturii omeneşti puterea dumnezeiască care să conducă umanitatea la o comuniune strânsă, divino-umană, cu Dumnezeu. Această putere divină acţionează permanent în cadrul trupului Său divino-uman, care este Biserica, prin a-i uni pe oameni cu Dumnezeu printr-o viaţă sfântă, în har. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, pp. 36-37)