Cine ar putea să spună despre casa sa duhovnicească, într-adevăr, că este pe deplin pusă în rânduială și că poate întâmpina Oaspetele Ceresc?

Noi toți suntem nevrednici, unii mai mult, alții mai puțin, de Răscumpărătorul Ceresc venit la noi. Însă, iată, El bate la ușa noastră (Apocalipsa 3, 20). El însuși însetează să intre în noi. Căci pentru El am fost creați și fără de El suntem veșnic nefericiți.

El vine să aducă tuturor darul său ceresc. Există oare vreo cale prin care să redevenim vrednici de El? Cu mare bucurie trebuie să recunoaștem că există.

Această cale o constituie pocăința și mărturisirea. Prin mărturisire, atunci când este sinceră, adâncă și îngemănată cu dezgustul de omul cel vechi și cu dorința de a începe o viață nouă, cămara inimii este curățită din temelie de tot gunoiul păcatului. Prin mărturisire sunt izgoniți demonii, acești paraziți ai pierzaniei. De asemenea, prin mărturisire sunt puse în rânduială toate gândurile și ideile împrăștiate, toate simțămintele și dorințele nelalocul lor ale inimii, astfel încât ea se învrednicește să-L primească pe cel mai minunat oaspete - Mântuitorul Iisus Hristos.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Leacul uitat - Sfânta Taină a Spovedaniei, trad. din lb. bulgară de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, editura Sophia, 2007, pp. 16-17)