Iată, ploaia hrăneşte verdeaţa şi pomii se încununează cu flori de tot felul: şi roua harului Tău să lumineze mintea mea şi să împodobească inima mea cu florile umilinţei, smereniei, dragostei şi răbdării.

Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne! Dăruieşte-mi sfântă sămânţa Ta, ca să-Ţi pot aduce mlădiţe bune, şi să zic: „Slavă Celui care a dat ce să-I aduc prinos!”, şi să mă închin Tatălui, şi Fiului, şi Duhului Celui Sfânt.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 35)