Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, icoana provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Îmbrăcămintea în argint a icoanei a fost realizată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Numele icoanei – „Izbăvitoarea de secetă” – provine de la numeroasele minuni pe care Maica Domnului de la Horaiţa le-a făcut, în vreme de secetă, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei.

Procesiunea din Săptămâna Luminată

În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, la Mănăstirea Horaiţa are loc procesiunea în care icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este purtată până la Horăicioara. Este poate cel mai important eveniment de peste an din viaţa mănăstirii, la care participă numeroşi credincioşi din toată ţara.

Procesiunea de praznicul Izvorul Tămăduirii, din prima vineri după Paşti, a început în timpul stăreţiei arhimandritului Zenovie Ghidescu (1980-1991). În dangătul clopotelor, în sunet puternic de toacă și în miros de tămâie, litania cu icoana făcătoare de minuni începe din biserica mare a Mănăstirii Horaiţa, apoi se urcă prin pădure pe o distanţă de un kilometru şi se încheie la Mănăstirea Horăicioara.

Pelerinii care se adună la această sărbătoare se aşază în rând, de la biserica mare până pe deal, pentru ca sfânta icoană purtată de patru oameni să treacă pe deasupra lor. După sfânta icoană urmează soborul de preoţi şi mulţimea de credincioşi.

Credincioşii veniți să se roage şi să participe la procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului urcă şi pentru a lua apă de la izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Horăicioara.

(Foto) Procesiunea de Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Horaiţa către Mănăstirea Horăicioara