În icoană, arhanghelul are în mâna dreaptă un toiag, care simbolizează autoritatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, ca mesager al Său. În mâna stângă este reprezentat cu un disc cu monograma „X”, care Îl desemnează pe Hristos.

Cu privire la acesta, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că este un simbol teologic care ne arată că, deși Hristos S-a întrupat, El nu are nici început, nici sfârșit în timp. În icoanele moderniste, în locul discului cu monogramă, îngerii sunt reprezentați ținând sfere, care par să simbolizeze universul. Folosirea sferelor este probabil rezultatul unei înțelegeri greșite a discului din icoanele mai vechi.  

Arhaghelul este înfățișat tânăr, cu păr cârlionțat, legat strâns cu o pânză împăturită, ale cărei capete se desfac ușor în cadrul aureolei – aceasta semnificând faptul că, așa cum părul este strâns, așa sunt și gândurile și simțirile lor, înfrânate, îndreptate către Dumnezeu, nefiind lăsate să se risipească. În același timp, capetele libere ale pânzei în cadrul aureolei semnifică bunătatea îngerilor, care emană de la ei spre noi.

În iconografia bizantină, arhanghelii sunt cu două aripi. Acestea sunt de natură simbolică. Vechiul Testament și Noul Testament vorbesc despre îngeri care s-au arătat în viziuni, pur și simplu ca bărbați. Nu ni se spune că ar fi avut aripi. Sunt înfățișați cu aripi, ca să iasă în evidență apartenența lor la lumea cerească și faptul că ei sunt mesageri și slujitori iuți ai lui Dumnezeu, gata să-I împlinească voia. Îngerii au început să fie reprezentați cu aripi din secolul al V-lea. Aceste ființe cerești apar în cinci dintre icoanele celor douăsprezece praznice împărătești: în cea a Bunei Vestiri, a Nașterii lui Hristos, a Botezului Domnului, a Înălțării și a Adormirii Maicii Domnului.