Trei ani mai târziu, Sfântul Ioan l-a binecuvântat pe Sfântul Serafim de Viriţa, care pe atunci vieţuia încă în lume, pentru rugăciune şi nevoinţă dinaintea acestei icoane, spunându-i:

– Vei fi schimnnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane.

Şi îi porunci să repete nevoinţa Sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace ţării.

După mutarea sa la Viriţa, în anul 1937, Sfântul Serafim s-a rugat dinaintea acestei icoane 1000 de zile şi nopţi, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.

Odată, o familie şi-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la Sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când au intrat la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul a înviat. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, motiv pentru care autorităţile au hotărât să confişte icoana. Însă, în acest timp, la Sfântul Serafim a venit o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia - şi ei i-a încredinţat icoana spre păstrare.

După ce, în anul 1962, icoana Maicii Domnului a fost adusă în Ucraina, dinaintea ei s-a rugat 1000 de nopţi schiegumena Alexandra. Aceasta, cu puţin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârşită în 1978, a auzit din icoană ziua adormirii sale.

În 1997, icoana a fost dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşite aici au fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de a sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugat-o în lista icoanelor făcătoare de minuni, aşezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.