Icoana Maicii Domnului „Teodorovskaia” de la Mănăstirea Sfântul Teodor, Kostroma
În ziua de 14 martie 1613, noul țar, Mihail Romanov, a fost proclamat suveran în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia” din Kostroma. În memoria acestui eveniment istoric, 14 martie a fost stabilită ca zi de prăznuire a icoanei.
Icoana Maicii Domnului „Teodorovskaia” de la Mănăstirea Sfântul Teodor este prăznuită pe 14 martie și 16 august.
Conform tradiției, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și seamănă cu celebra icoană a Maicii Domnului din Vladimir.
Această icoană și-a primit numele de la Marele Cneaz Iaroslav Vsevolodovici (†1246), tatăl Sfântului Alexandru Nevski, care la Sfântul Botez a primit numele Teodor, în cinstea Sfântului Teodor Stratilat (8 februarie).
Conform tradiției, icoana a fost găsită de fratele său mai mare, Sfântul Gheorghe (4 februarie), într-o capelă veche din lemn din apropierea orașului Gorodeț. După descoperire, a zidit o biserică pe locul vechii capele, în jurul căreia s-a format Mănăstirea Sfântul Teodor - Gorodeț.
Cneazul Iaroslav (Teodor) a devenit Mare Cneaz de Vladimir după ce fratele său, Sfântul Gheorghe, a fost ucis în lupta cu mongolii de la râul Sita. În anul 1239, el a transferat în mod solemn moaștele fratelui său de la Rostov, la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir. El i-a oferit Sfântului Alexandru Nevski (fiul său) icoana pe care a moștenit-o de la fratele său.
Marele Cneaz Iaroslav (Teodor) este renumit în istoria Rusiei. El a continuat cu tradițiile glorioase ale unchiului său Sfântul Andrei Bogoliubski (4 iulie), și ale tatălui său, Vsevolod al III-lea. A fost conectat la aproape toate evenimentele importante din istoria Rusiei din prima jumătate a secolului al XIII-lea.
În perioada 1237-1238, Rusia a fost arsă și sfâșiată de mongoli. Iaroslav a ridicat-o din cenușă, a reconstruit și împodobit orașele, mănăstirile și bisericile. El a rezidit orașele devastate de inamici, aflate de-a lungul fluviului Volga: Kashin, Uglich , Yaroslavl, Kostroma, Gorodeț.
El a ctitorit biserica cu hramul Sfântului Teodor Stratilat din Kostroma, precum și Mănăstirea Teodorov de lângă Gorodeț, în onoarea patronului său spiritual. Timp de opt ani a condus țara din scaunul de mare cneaz, timp în care a trebuit să o ghideze printr-un traseu deosebit de dificil, menținând-o în echilibru militar-politic, deși la est se învecina cu Hoarda de Aur. Cel mai apropiat companion i-a fost fiul său, Sfântul Alexandru Nevski, care a continuat, de asemenea, politicile sale.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântului Teodor, a fost în permanență cu Sfântul Alexandru și acesta s-a rugat de multe ori înaintea ei. După ce Sfântul Alexandru Nevski a murit, pe 14 noiembrie 1263, la mănăstirea ctitorită de tatăl său, icoana a fost luată de către fratele mai mic, Vasile.
Vasile Yaroslavici a fost cel mai mic fiu a lui Iaroslav Vsevolodovici (al optulea copil). În 1246, după moartea tatălui său (Prințul Iaroslav a fost otrăvit în capitala Imperiului Mongol, Karakorum, când Vasile avea numai cinci ani), Vasile a devenit cneaz de Kostroma. În anul 1272 , el a devenit mare cneaz de Vladimir.
Deși a domnit doar patru ani ca mare cneaz, Vasile nu a fost scutit de intrigi, certuri și lupte. În 1272 a apărat Rusia de dușmanii externi, ieșind cu armata rusească și apărând Kostroma de incursiunile tătare. Urmând exemplul bunicului său, Sfântul Andrei Bogoliubski (care a luat cu el pe câmpul de luptă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir), cneazul Vasile a intrat pe câmpul de luptă cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. O lumină orbitoare a ieșit din sfânta icoană. Văzând aceasta, tătarii s-au dispersat și au fugit din Rusia.
Cronicile spun că marele cneaz Vasile a avut o dragoste deosebită pentru Biserică și cler. După moartea martirică a Episcopului Mitrofan de Vladimir în timpul asaltului de la Vladimir din 4 februarie 1238, eparhia a rămas văduvă mai mulți ani. Aceasta l-a întristat pe marele cneaz Vasile. Cu ajutorul său a fost zidită o catedrală mare în Vladimir, sfințită în anul 1274. Acest lucru a fost aparent în legătură cu sfințirea ca episcop de Vladimir a fostului egumen de la Mănăstirea Peșterilor, Sfântul Serapion (12 iulie).
În anul 1276, marele cneaz Vasile și-a terminat călătoria vieții pe acest pământ. Cele mai multe evenimente importante din viața sa au avut loc cu binecuvântarea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. El a adormit în Domnul la Kostroma, aici aflându-se și mormântul său. Din acel moment, sfânta icoană se află în Catedrala Sfântului Teodor Stratilat din Kostroma.
În ziua de 14 martie 1613, noul țar Mihail Romanov a fost proclamat suveran în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia” din Kostroma. În memoria acestui eveniment istoric, 14 martie a fost stabilită ca zi de prăznuire a icoanei.
S-au făcut numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Teodor, iar una dintre primele copii a fost comandată și dusă la Moscova de către mama țarului Mihail Romanov, călugărița Marta. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, numeroase copii ale icoanei s-au îmbogățit cu scene ce zugrăvesc evenimente din istoria icoanei făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Teodor este pictată față-verso. Pe verso se află icoana Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pictată într-un veșmânt superb de prințesă. Se crede că icoana Sfintei Parascheva de pe spatele icoanei are legătură cu soția Sfântului Alexandru Nevski.
Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre”
Icoana Maicii Domnului din Korsun
Traducere și adaptare:Sursa:http://oca.orgCitește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro