Se întâmplă că împăratul îşi învesteşte sluga cu un rang înalt, o îmbogăţeşte şi-i arată înalta lui milostivire. Dar sluga începe să se mândrească cu preţiosul dar împărătesc şi, în loc de recunoştinţă, se arată nerecunoscătoare faţă de împărat, încalcă legile şi arată rea voinţă faţă de patrie. De un asemenea om nerecunoscător şi neruşinat, care-i nesocoteşte bunăvoinţa, împăratul se plânge întregului popor, iar despre faptele rele şi despre nerecunoştinţa lui spune: „Eu unui asemenea om, unui asemenea supus al meu, i-am arătat o nespusă milostivire. Dar el a desconsiderat atât milele mele, cât şi pe mine însumi şi a răsplătit cu rău patriei mele". Un asemenea călcător de lege se lipseşte de toată milostivirea împărătească şi este predat chinurilor.

Tot aşa şi Dumnezeu, Împăratul Cerurilor, se plânge înaintea întregii lumi de oamenii, slugile Sale, care au auzit de numele Lui, dar pe El nu-L respectă. Au fost îndestulaţi de El prin nenumărate faceri de bine, dar toate acestea ei le-au uitat şi se arată nerecunoscători înaintea Lui. Legile Lui sfinte şi drepte le calcă, îl întristează şi-L supără - după cum citim în cărţile proroceşti şi în psalmi despre nerecunoştinţa iudeilor: „au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor" (Psalm 77:14).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 21)