„Tot pământul să se teamă de Domnul: de El să se cutremure toţi cei ce locuiesc lumea”. Fiindcă teama de Domnul este începutul simţirii, cei care cugetă cele lumeşti să fie educaţi prin teamă. Teama este ceva ce ne conduce în chip necesar pe calea care duce la cuvioşie, iar iubirea luând mai departe pe acei a căror viaţă este ordonată, de pe urma temerii celei cu bună ştiinţă, îi desăvârşeşte. Deci, cuvintele de mai sus sfătuiesc tot pământul să aibă teamă. Şi mai zic: „să se cutremure de El toţi cei ce locuiesc lumea”. Ca şi cum orice mişcare, fie că se săvârşeşte prin minte, fie că se săvârşeşete printr-o lucrare trupească trebuie să se săvârşească în ei prin voinţa lui Dumnezeu. Căci acest lucru înţeleg prin: „să se cutremure de El”. Astfel, niciun ochi să nu tremure fără de Dumnezeu, nicio mână să nu se mişte fără de Dumnezeu, nicio inimă să nu cugete cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Şi în genere, să nu fie cutremuraţi de nimic altceva şi nici să nu-i mişte altceva decât teama de Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare, Comentar la Psalmi, Colecţia Izvoarele Ortodoxiei, Editura Librăriei Teologice, Bucureşti, 1939, p. 154)