Când vine lauda de sine, să adunaţi atunci din viaţa dinainte tot ceea ce, conform conştiinţei, nu puteţi lăuda şi umpleţi cu acestea gândurile care vă vin, aşa cum scânteia de foc este acoperită cu pământ ca să nu ia naştere din ceva mic un incendiu mare.

- Pentru înăbuşirea îngâmfării deprindeţi-vă, în primul rând, să-I atribuiţi Domnului tot binele, ca adevăratei cauze, şi să-I mulţumiţi... Acesta este începutul smereniei! Sporiţi-l prin referirea la sine... Atât bine este, oare, în noi, cât voieşte de la noi Domnul şi câtă putere pentru el ne-a dat? Dacă hotărâţi potrivit conştiinţei, veţi vedea că însuşi binele vostru vă va mustra pentru nedreptate...

Toate sunt drepte în viaţa noastră? Desigur că nu. Chiar să pomeniţi aceste nedreptăţi... Ele ascund faţă de ochii voştri lucrurile drepte... şi prin nimic nu vă veţi mări.

- Sfinţii Părinţi spun: nu te măsura. Cea mai bună măsură - nu ai nimic... Vrăjmaşul te duce până acolo încât să te măsori, să se stârnească în tine îngâmfarea şi să strice toată lucrarea. întotdeauna să-ţi spui ţie: nu am nimic, nu are rost să mă măsor.

- Nu îngăduiţi, aşadar, să se strecoare în voi autoaprecierea. Diavolul acesta este mai viclean decât toţi diavolii şi izbuteşte să se strecoare în suflet prin cea mai mică deschizătură. Şi se aşază acolo şi vatămă totul. Rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ajute să vedeţi bine relele care există în inimile voastre şi, împotriva a ceea ce vedeţi, să găsiţi rugăciuni... şi să le includeţi pe toate în pravila voastră de rugăciuni.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 109)