Regret mult că studiile voastre (ştiinţifice) vă distrag de la starea de rugăciune. Astfel se stinge viaţa duhovnicească. Şi tocmai ea este viaţa cea adevărată. Faceţi bine să vă luptaţi cu acest păcat legat de împrejurări. Şi să continuaţi. Şi durerea inimii pentru acest lucru să o exprimaţi înaintea Domnului în rugăciune, cerându-I ca şi studiile să se desfăşoare la vremea lor şi duhul de rugăciune să nu plece de la voi. Şi Domnul vă va ajuta!

Însă trebuie să depuneţi şi voi efort în acest sens. Osteniţi-vă să vedeţi urmele lui Dumnezeu în acele fenomene pe care le studiaţi şi, văzându-le, mărturisiţi-I acest lucru Domnului şi înălţaţi-vă cu gândul la El chiar în cursul ostenelii voastre. Atunci studiile voastre vor semăna puţin cu lectura unei cărţi duhovniceşti. Şi iată ce să mai faceţi: să dobândiţi deprinderea de a osteni mintea cu studiile ştiinţifice numai în anumite ore, iar după terminarea lor, să le scoateţi pe toate din minte şi să rămâneţi numai cu Domnul, iar solurilor, sărurilor şi acizilor să nu le îngăduiţi să-şi facă loc în minte [persoanele acestea studiau chimia]. Căci acest lucru duce şi la zdruncinarea sănătăţii... Binevoiţi să daţi ascultare celor prescrise şi veţi vedea cât de bine va fi... Înclinaţia voastră către anumite activităţi este darul lui Dumnezeu, însă Dumnezeu nu ne dă nimic care să ne îndepărteze de El, ci tot ceea ce ne dă - ne dă ca să ne ducă la El. Aşa este şi darul vostru. Dacă activitatea specifică darului îl îndepărtează pe om de Dumnezeu, nu este vinovat Dumnezeu, Care a dat darul, ci vinovat este omul, care nu lucrează potrivit darului. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu voi.

 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 45)