Cum se rugau deportații în lagărul în care a fost închisă Sfânta Blandina
În lagăr erau mulţi preoţi şi maici arestate. În ciuda foamei, frigului şi umilinţelor, oamenii îşi găseau puterea în rugăciune. Pentru mulţi dintre deţinuţi, slujbele făcute pe ascuns deveniseră singura mângâiere.
În timpul meselor căutam să fiu împreună cu maicile, căci ele petreceau odihna de după masă în rugăciuni şi cântări duhovniceşti. Aici, cu ele, rosteam acatistul Maicii Domnului, al Mântuitorului şi al Sfântului Ierarh Nicolae, şi de la ele le-am învăţat pe de rost, că ele le ştiau pe dinafară.
De multe ori făceau seara cu preoţii slujbe lungi, la care veneau deţinuţii din alte lagăre, şi erau rugăciuni mai sincere decât în biserici, căci toţi ascultătorii plângeau în hohote.
Se găseau unii din sectorişti de reclamau şefului aceste întruniri religioase şi el le spunea: „Lăsaţi-i în pace, căci atâta au şi ei!”.
(Fragment din volumul „Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o martiră a Siberiei”, Ediția a III-a, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010)
