Aspecte introductive

Amplul set de minuni prezentat în cadrul celui de-al nouălea capitol al relatării Sfântului Evanghelist Matei (constând în tămăduirea slăbănogului, a femeii cu scurgere de sânge, a fiicei dregătorului) cuprinde și episodul asupra căruia ne vom opri în rândurile următoare. Beneficiarii lui sunt doi orbi și un mut. 

Credința vindecătoare

Drumul prin acele locuri binecuvântate din abundență cu miracole este, astfel, marcat și de prezența celor doi orbi care se țin după Mântuitorul. În momentul în care El poposește într-o casă, aceștia sunt aduși înaintea Lui. Întrebați ce doresc să li se întâmple, răspund simplu și fără ezitare: „Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!”. Își doresc tămăduirea. Au auzit, de bună seamă, de la alții de puterile Lui tămăduitoare. Sunt convinși că și asupra lor se pot răsfrânge gânduri și fapte. „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?”, îi întreabă Fiul Întrupat. Într-un glas, cei doi răspund pe dată: „Da, Doamne!”. „După credinţa voastră, fie vouă!” sunt cuvintele Învățătorului. Mai mult o poruncă, decât o urare. Se împlinește pe dată. Ochii li se deschid, iar bucuria le inundă inima. Deși li se poruncește să nu vorbească cu nimeni despre cele întâmplate, aceștia nu se pot abține. Vestesc în tot ținutul. Nu pentru că Domnul ar avea nevoie de „promovare”. Scopul Lui nu e marketingul, ci bucuria făpturilor create. În mod cert, Hristos zâmbește când aude că nu L-au ascultat. Se bucură, totuși, de bucuria lor. 

Exorcizarea

Momentul acesta este urmat de un altul. De o încărcătură la fel de mare. O exorcizare. De îndată ce pleacă cei doi proaspăt vindecați, înaintea lui Iisus este adus un om mut. Suferința lui nu e pricinuită de vreo boală, ci este rodul posedării. Într-o lume în care diavolul își face simțită cel mai adesea simțită prezența prin vorbirea în deșert, e aproape dificil de crezut că există și demoni ai muțeniei. Și totuși! Odată certat, locatarul nedorit pleacă, iar omul începe să vorbească. Mulțimile se minunează. Laudă faptele Sale. Sunt uimiți. Țin să arate că nu s-a mai petrecut niciodată așa ceva în Israel. Și, totuși, nu-L înțeleg în totalitate. 

În loc de concluzii

Dincolo de actul miraculos în sine, minunile de astăzi transmit și alte câteva mesaje. Toate actuale. Vorbesc despre credință și puterea ei. Despre slujirea Fiului Întrupat. Cea în care învață, propovăduiește și tămăduiește. De pe urma căreia sunt chemați să beneficiem cu toții, în măsura în care ne golim sufletele de păcate și Îi cerem ajutorul. Căci da, precum i-a vindecat pe cei doi orbi și l-a eliberat pe mut de diavolul care-i mutila făptura, e capabil să ne aducă și pe noi în deplinătatea sănătății. Depinde doar de noi. Dacă, aidoma celor doi, suntem capabili să-I spunem, din străfundul inimii: „Da, Doamne!” și să îndrăznim.