Altădată m-am dus cu maica Filofteia (la Părintele Paisie). Am stat, ne-am mărturisit, ne-a citit rugăciunile de iertare. Așa o credință avea maica aceea! Când am venit, ne-am coborât până în drum. Eu voiam să merg la ascultarea mea, ea voia să ajungă la pangar.

Când am ajuns în drum la Pahomia, maica îmi spune: „Da’ bine că a mers părintele cu noi și ne-a adus până la drum. Ce ne făceam noi noaptea prin pădure? Slavă Ție, Doamne, că ne-ai adus”, și a făcut trei închinăciuni până la pământ. Am rămas nedumerită. Eu nu văzusem nimic, dar ea l-a văzut pe părintele că a venit cu noi și mi-a zis: „Dar cum, frăția ta nu l-ai văzut pe Părintele Paisie că a venit cu noi până în drumul mare?”. „Ce părinte?” am întrebat-o, dar când i-am spus așa, nu a mai spus niciun cuvânt până acasă, iar eu n-am mai îndrăznit să o mai întreb ce s-a întâmplat. 

Mărturie relatată de Maica M.

(Părintele Paisie Olaru, povățuitor spre poarta Raiului, în memoriam, Editura Trinitas, 2005, p. 316)