Din nefericire în vremile noastre rezistenţa organismului nostru, zdruncinat în plan nervos încă doi anii copilăriei, s-a împuţinat cumplit. Pe vremuri mulţi erau nevoitori care puteau petrece săptămâni, luni, fără să mănânce, urmând înfrânării lui Hristos, postului Lui în pustie patruzeci de zile, înainte de a ieşi la propovăduire. Astăzi aceasta se întâlneşte destul de rar printre nevoitori. La care, observ cu durere în inimă, un fenomen foarte jalnic: când este vorba de motive medicale, oamenii sunt în stare să rabde un post, dar pentru Dumnezeu nimica nu merge – pentru că este un oarecare duh care împiedică orice lucrare atunci când este vorba a urma lui Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări Duhovniceşti, vol I, Editura Accent Print, p. 91)