Paraclisul Sfântului Cuvios Sofronie de la Essex

11 Iulie

De este preot, zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Iar de nu este preot, zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndreptăţi înaintea Ta tot cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a la pământ viaţa mea, aşezatu-m-a întru întunerece ca pe morţii veacului. Mâhnitu-s-a întru mine duhul meu, şi întru mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la facerile mâinilor Tale am cugetat. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrabă auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu: nu întoarce faţa Ta de la mine, şi mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu; şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei, şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

apoi cântăm:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

cu Stihurile acestea:

Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.

Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

De la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri.

Iar apoi troparul, glasul al 4-lea, asemenea cu:
„Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce”

Dumnezeiesc sălaş fiind Mângâietorului şi neziditelor lucrări părtaş făcându-te, puterea rugăciunilor, Sofronie, ai primit; pentru aceea-ţi cer acum, Cuvioase Părinte, de-fii-iubitorule, ruga ta cea adâncă la Domnul cel preabun, ca să îmi dea cele ce cu credinţă le pun înaintea ta.

Slavă, acelaşi sau al hramului; Şi acum, al Născătoarei de Dumnezeu

Nu contenim, de-Dumnezeu-Născătoare, să cuvântăm mereu puterile tale; că înaintea lui Hristos de n-ai fi stat solind, cine ne-ar fi izbăvit dintr-atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit slobozi până acuma? De lângă tine nu ne vom depărta, că din necazuri mântui pe robii tăi.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi ce este viclean înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când Te vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi bucuria mântuirii Tale şi cu duh povăţuitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Canonul

Al cărui acrostih este:

«Ascultă, Sofronie, cererile celor ce-ți cântă ție. A(tanasie).»

 

Cântarea 1, glasul al VIII-lea: „Apa trecându-o ca pe uscat”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Vas al luminii Sfintei Treimi făcutu-te-ai, Sfinte, prin lucrarea virtuţilor şi cu îmbelşugare primind harul, le împlineşti credincioşilor cererea.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Stând înaintea Stăpânului, primeşte, Părinte, rugăciunea fiilor tăi şi la fiecare dăruieşte ce-i spre folos, fericite Sofronie.

Slavă,

Mormântul tău, Sfinte, ca un izvor revarsă vindecare şi la suflet, dar şi la trup, prin harul Preasfântului Duh, Care sălăşluieşte-ntru tine, Sofronie.

Şi acum,

Curată, din suflet te lăudăm noi toţi credincioşii, căci prin tine iar dobândim unirea pierdută cu Stăpânul, de Care patima înstrăinatu-ne-a.

 

Cântarea a 3-a. „Cela ce ai făcut”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Pe cărarea vieţii împrăştiaţi ne purtăm, printre feluritele curse ale vicleanului, de-aceea rugile părinteşti ţi le cerem, ca ocolindu-i cursele de ele să nu fim prinşi.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Fecioria preasfântă, cea în Hristos, dăruind celor ce iubesc curăţia, cu rugăciunea ta, şi preavicleanului izgonindu-i năvala, fă-ne, Sfinte, preacurat sălaş al lui Dumnezeu.

Slavă,

Sfatul dat de Stăpânul către al tău Stareţ sfânt, ca pe-o moştenire aleasă ni l-ai predanisit, învredniceşte-ne dar, făr-a ne pierde nădejdea, să ne ţinem mintea-n iad Sfinte Sofronie.

Şi acum,

Primitoarea luminii, a lui Iisus, te avem, pe tine, Născătoarea luminii, de-aceea toţi te rugăm: prin rugăciunea ta către a lumii Lumină, luminare să primim, Maică, în suflete.

Izbăveşte Sfinte Sofronie din toată nevoia pe cei care cu credinţă la tine vin, dorind solirile-ţi înflăcărate către Iubitorul de oameni.

Caută cu milostivire, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată spre necazul meu cel cumplit al trupului şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia:
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…,
şi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori);
Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni…
Dacă nu este preot, se zice îndată

Sedealna, glasul al 2-lea: „Rugătoare fierbinte”

Ale dreptului rugi mult pot ’naintea Domnului de-aceea te rog, Cuvioase Sofronie, fără preget mâinile înălţându-ţi-le, roagă-te să reverse Cel milostiv belşug de milă peste lumea Sa.

 

Cântarea a 4-a. „Auzit-am, Doamne”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Izbăveşte-i, Sofronie, pe cei ce îţi cântă, de lupta gândului, pomenirea lui Iisus dând lor, care mijloceşte pace tainică.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Când m-acoperă negura deznădăjduirii şi a necazului ca un soare tu grăbeşte-te şi mi-o risipeşte, o, Sofronie.

Slavă,

Sârguindu-ne să chemăm numele cel sfânt al Mântuitorului, rugăciunea ta o cerem toţi pentru curăţia minţii, Sofronie.

Şi acum,

Preacurată, născutu-L-ai pe Iisus Hristos cel de oameni iubitor, pe El roagă-L să ne vindece patima ce-n suflet ni s-a încuibat.

 

Cântarea a 5-a. „Luminează pre noi”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Tu ai cunoscut din cercare, Sfinte, cancerul de-aceea pomeneşte-i pe cei bolnavi şi care cer al tău ajutor, Sofronie.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Ale tale cărţi apa vieţii ne împărtăşesc, astâmpărând setea din suflete, dar şi-adâncul lor fă-ni-l cunoscut, Sofronie.

Slavă,

Neîncetat a păzi învredniceşte-ne roditoarea rugăciune a lui Iisus, că tu, Părinte, întreaga-ţi viaţă păzit-o-ai.

Şi acum,

La suflet şi trup şi cu mintea preacurată eşti, de-aceea întăreşte-i prin ruga ta cea de Maică pe cei ce viaţa îşi curăţesc.

 

Cântarea a 6-a. „Rugăciune voi vărsa către Domnul”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Harul cel preasfânt al Duhului teolog preaînţelept te arată, c-ai străbătut în sudori calea vieţii, doar la Hristos aţintindu-ţi privirea ta, pe Care dăruieşte-ni-L ca pe-o pradă bogată în suflete.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Ca o jertfă a primit ardoarea ta, cea din suflet, Iubitorul de oameni, şi din belşug dăruindu-ţi harisme, mai strălucite fiind decât aurul, a ta smerenie a cinstit; din aceasta o parte dăruieşte-ne.

Slavă,

Când adevărul lui Hristos ai cunoscut, te-ai întors de la a lumii nebunie, iară apoi, ca un miel, tu urmat-ai pe-al tău Păstor, fericite Sofronie, cu El uneşte-ne pe noi, toţi cei care cinstim pomenirea ta.

Şi acum,

Bisericii dar nou arătatu-l-ai ca rugător pe Sofronie, Maică, şi, împreună cu toţi cuvioşii care în Muntele Athos s-au nevoit, rugaţi-vă neîncetat pentru toţi credincioşii, Stăpâna mea.

Izbăveşte Sfinte Sofronie din toată nevoia pe cei care cu credinţă la tine vin, dorind solirile-ţi înflăcărate către Iubitorul de oameni.

Curată, care prin cuvânt pre Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Condacul glasul al 2-lea: „Păzitoarea creştinilor”

Cu Stăpânul Hristos, Sofronie, unindu-te îmbogăţitu-te-ai cu felurimea harismelor, pe acestea dăruieşte-le celor care le cer, căci tu, iubitorule de fii, le dai pe toate din belşug, lui Dumnezeu asemănându-te. Vindecă dar bolnavii, alinându-le toată boala, sălăşluind pe Sfântul Duh în sufletele creştinilor.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

 

Evanghelia
Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire.
(X, 32 - XI, 1)

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre; căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Slavă, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

şi stihira, glasul al 6-lea: „Toată nădejdea”

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

După ce ai cunoscut căile Domnului, Sfinte, cu toată puterea ta şi avântul duhului te-ai întors spre El. Căci în Athos ai ajuns, în grădina Curatei, strălucit nevoindu-te, toate le-ai lepădat, lumea, dimpreună cu ale ei; aflându-l tu pe Siluan, povăţuitorul nerătăcit, te-ai arătat casă harismelor dumnezeieşti, cu care îmbogăţeşte-ne pe noi, cinstitorii tăi.

Preotul zice rugăciunea:
Mântuieşte, Dumnezeule, norodul Tău…
Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori); apoi
ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările…

 

Cântarea a 7-a: „Feciorii lui Israil strămutaţi din Iudeea”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi

Cunoscutu-te-a Domnul serafim purtător de trup, la jertfelnic stând cu teamă, Cuvioase, şi jertfă aducându-I pentru toată zidirea Lui, fiind acum cu Dumnezeu nu ne uita, Părinte.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Cuviincioasa-ţi purtare, plină de bucurie, cu care întâmpinai pe oameni, Cuvioase, e raza strălucirii plinătăţii lăuntrice; învaţă-ne să urmăm şi noi acea purtare.

Slavă,

Fiind tu materialnic, ai lucrat sărăcia întreagă viaţa ta, bogat însă cu harul, prin faptă învăţat-ai că pe Hristos L-ai închipuit. Se cade dar şi nouă să-I urmăm sărăcia.

Şi acum,

Ca pe-un alt Athos, Pruncă, a vădit Mănăstirea Botezătorului Sofronie înţeleptul, în care nu au capăt ruga şi contemplaţia, iar vieţuirea ortodoxă negrăit se învaţă.

 

Cântarea a 8-a: „Pre Împăratul ceresc”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Pe-ai preoţiei slujitori întăreşte-i fără preget, Sofronie, Sfinte, că tu ştii preabine a tainei înălţime.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Pe cei căzuţi în rătăcirea neştiinţei cu a ta rugăciune ajută-i să scape, dar, cu toţii din mrejele-i viclene.

Slavă,

Să nu se-nchidă inima ta părintească, ci de Sus pe ai tăi fii, Cuvioase, cu îmbelşugare îi binecuvântează.

Şi acum,

Acoperă, precum o pasăre puii, pe creştini, Preacurată Fecioară, de toată prinzătoarea vrăjmaşului diavol.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe care îl laudă îngereştile cete cântaţi-L şi preaînălţaţi-L noroade totdeauna.

 

Cântarea a 9-a: „Adevărată de-Dumnezeu-Născătoare”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Cu recunoscătoare inimi mulţumimu-ţi pentru mulţimea de haruri pe care le dai celor ce-aleargă la tine, Sfinte Sofronie.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Să-mi vindeci de-ntuneric ochii cei lăuntrici s-ajung să văd şi eu, Sfinte Sofronie, aşa precum este faţa Mântuitorului.

Slavă,

Părinte fericite, ai strălucit în viaţă, iară acuma în ceruri mai mult străluceşti, fiind părtaş la lumina Atotţiitorului.

Şi acum,

Fecioară-nvredniceşte-i să locuiască raiul cu Siluan împreună şi cu Sofronie pe toţi cei ce cu credinţă în imne te laudă.

Cuvine-se cu adevărat…
şi megalinariile

Plinătatea Vieţii o ai primit precum toţi Părinţii arătându-te ’nvăţător în Sfântul Duh, Sfinte, pe Hristos tâlcuindu-L, Sofronie cinstite, de-aceea te lăudăm.

Unind rugăciunea cu viaţa ta, duh te-ai făcut cu totul, iară vasul cel stricăcios de lut tu curăţit-ai în taborica lumină spre care călăuză ne eşti, Sofronie.

Soare arătatu-ţi-S-a Hristos în Muntele Athos şi în suflet tu L-ai ţinut, iar apoi cu râvnă şi-n Apus luminat-ai prin fapte şi cuvinte, toate noroadele.

Râu de ape eşti ce curg din Hristos din plinirea vieţii, adăpându-i pe credincioşi, vindeci, Înţelepte, şi patima, şi boala cu-a Domnului chemare, dumnezeiescule.

Ceata Cuvioşilor din Athon bucure-se iarăşi căci acum s-a îmbogăţit cu Siluan slăvitul şi Sofronie cel mare, ai Preanevinovatei fiii cei preaiubiţi.

Cu povăţuitorul cel după duh, cu dumnezeiescul, athonitul sfânt Siluan, a ta mănăstire acoper-o, Părinte, şi, deopotrivă, pe cei care te cinstesc.

şi a Maicii Domnului

Cu toate Oştirile îngereşti, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul Sfinţilor, Preacurată, Fiului tău te roagă, toţi să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru,
Preotul: Că a Ta este Împărăţia; apoi

Preotul zice ectenia:
 Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori),
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…,
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori),
Încă ne rugăm să se păzească…,
Strana: Doamne miluieşte (de 40 ori),
Auzi-ne, Dumnezeule…,
iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv;
apoi face otpustul mic, fără însă a zice Pentru rugăciunile; după care cântăm

Troparul acesta glasul al 2-lea: „Când de pe lemn”

Pe cei ce la tine alergând caută şi cer cu dorire să mijloceşti pentru ei cu bunăvoire să-i asculţi, Sofronie, împlinindu-le cererea şi dând sănătate la trupuri şi la suflete, ca pe a Domnului cale cu tărie să meargă şi să-i desfăteze pe toţi Raiul împreună cu cetele Sfinţilor.

apoi, pe acelaşi glas

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pre noi din toată nevoia şi necazul. Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Şi preotul încheie zicând
Pentru rugăciunile…

Distih:

Sfinte Sofronie, înţelepţi arată-i Pe imnograf dimpreună cu fiii tăi.

Acest Canon Paraclis a fost scris, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Preasfânt, în Sfânta Mănăstire Simonos Petras, Sfântul Munte Athos, la 25.03.2015, de către ieromonahul Athanasie Simonopetritul imnograful Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos.