Ne-simțirea este trândăvia și moartea tuturor mișcărilor și dispozițiilor sufletești, pe care le cuprinde firea noastră rațională. Ne-simțirea este încă și îndobitocire, manifestare a însușirilor inferiorității și stingere ce vine din deznădejde. Toate acestea sunt născute și pricinuite de patima pierzătoare a nepăsării. Dacă ajung să stăpânească aduc cu sine desființarea oricărui program duhovnicesc, legătura fără pază cu provocările neîngăduite și, în cele din urmă, robirea față de iubirea de sine atotcuprinzătoare și față de iubirea de plăcere, care este considerată rădăcina tuturor răutăților. 

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere de Nicușor Deciu, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 40-41)