Pe site-ul Mănăstirii Vatoped se relatează o minune petrecută imediat după trecerea sa în veşnicie: a zâmbit la mai mult de 45 de minute după moartea sa.

„Imediat după moartea lui, gura bătrânului Iosif a rămas deschisă pentru o perioadă de timp și în ciuda tuturor eforturilor, călugării prezenți nu au reușit să închidă gura. Conform obiceiului athonit, trupul bătrânului a fost înfășurat în mantia sa de monah care a a fost mai apoi cusută”.

„În conformitate cu îndrumările starețului Efrem, după un timp, corpul a fost așezat pe un catafalc și o gaură a fost tăiată în mantie pentru a expune fața părintelui și o alta pentru a expune mâna dreaptă pentru cinstire”.

„Spre uimirea tuturor, gura bătrânului Iosif nu numai că s-a închis, dar fața lui strălucea, acum, în mod minunat cu un zâmbet! Nu numai buzele lui, dar și ochii și obrajii au revenit la culoarea naturală, vie!”, se menţionează.

Părintele Iosif s-a născut în 1 Iulie 1921 în grădina Mănăstirii Sfinţilor Doctori fără de arginţi din Giolos (Cipru), atunci când pe mama sa, însărcinată în 7 luni şi venită la slujba de hram, au apucat-o durerile facerii.

Înainte să intre în monahism a purtat numele de Socratis. În Sfântul Munte a venit în 1946, la vârsta de 25 de ani, fiind unul dintre puţinii ucenici ai Sfântului Iosif Isihastul (Spileotul).

L-a urmat pe Sfântul Iosif  la Chilia Nea Skiti, unde a rămas până în anul 1988 când s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped.

Până în 1990 s-a ocupat de conducerea duhovnicească a Mănăstirii Vatoped, apoi stăreţia a fost preluată de unul din ucenicii săi, monahulul Efrem.

Ca o pronie de sus, monahul Iosif Vatopedinul a plecat la Domnul la data de 1 iulie 2009, când a împlinit exact 88 de ani.

Sursa: basilica.ro