†Visarion,
Din mila lui Dumnezeu, Episcop
Al Episcopiei Ortodoxe Române a Tulcii,

Iubitului nostru cler, cinului monahal și
Dreptcredincioșilor creștini,
Har, milă și pace de la Dumnezeu Atotțiitorul,
Iar de la noi arhierești binecuvântări

„Pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați
ca să fiți un singur trup, să stăpânească inimile voastre” (Coloseni 3, 15)
 

𝑰𝒖𝒃𝒊𝒕̗𝒊𝒊 𝒎𝒆𝒊 𝒇𝒊𝒊 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒆𝒔̗𝒕𝒊,

Cu vrerea bunului Dumnezeu am ajuns să sărbătorim și în acest an luminatul praznic al Sfintelor Paști sau al Învierii Domnului, „praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”. 

Așa cum cântăm în această noapte sfântă „Acum toate s-au umplut de lumină și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru care S-a preaslăvit”.

Pline de lumină și de sfântă bucurie sunt cu adevărat acum și sufletele noastre pe care le-am curățit timp de 40 de zile prin post, prin rugăciuni și prin înfrânare, prin primirea Tainei Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii. 

Sfintele slujbe din această perioadă a Postului ne-au ajutat să înțelegem mai adânc semnificația jertfei mântuitoare a Domnului Hristos, pe care El a săvârșit-o pentru eliberarea noastră din robia păcatului și a morții și care a fost încununată cu slăvita Sa înviere din morți.

Faptul Învierii a avut loc în taina nopții, însă s-a răspândit cu iuțeala fulgerului prin femeile mironosițe, prin Sfinții Apostoli și ucenicii Mântuitorului. 

După învierea Sa, Hristos s-a arătat Mariei Magdalena, femeilor mironosițe, ucenicilor Săi Luca și Cleopa, apoi ucenicilor în ziua Învierii, iar la opt zile și apostolului Toma. El s-a arătat ucenicilor la Marea Tiberiadei și a petrecut 40 de zile împreună cu aceștia până la slăvita Sa Înălțare la ceruri. Din cartea Faptele Apostolilor știm că s-a arătat și lui Saul din Tarsul Ciliciei care a devenit în urma acestui fapt marele Apostol Pavel care cu mare bucurie mărturisea că „Domnul Iisus Hristos mi s-a arătat și mie” (1 Corinteni 15, 8)  prefăcându-l din prigonitor în cel mai aprig propovăduitor al Învierii lui Hristos.

𝑰𝒖𝒃𝒊𝒕̗𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒏𝒄𝒊𝒐𝒔̗𝒊,

În fața acestui „nor de mărturii” (Evrei 12, 1), noi credem și vedem pe Domnul Iisus Hristos înviat, atât cu ochii noștri sufletești cât și cu ochii sfinților apostoli, ai sfintelor femei mironosițe și ai ucenicilor care L-au privit, care au pipăit cu mâinile lor Sfântul Său Trup, care au auzit cu urechile lor învățătura și porunca de a propovădui Evanghelia la toate neamurile „botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19) și „de a lega și dezlega păcatele oamenilor” (Ioan 20, 23). 

Mărturie neîndoielnică despre Învierea Domnului Hristos este și devotamentul până la jertfă al Sfinților Apostoli. Dacă până la Învierea Mântuitorului stăteau ascunși cu „ușile încuiate de frica iudeilor” (Ioan 20, 19), după Înviere ei ies în mijlocul mulțimii și propovăduiesc zicând că „Dumnezeu L-a înviat din morți și ai Cărui martori suntem noi” (Fapte 3, 15). 

Amintindu-ne de martorii Învierii lui Hristos, noi ne întărim și mai mult credința dintotdeauna în învățătura de căpetenie a Bisericii noastre și a creștinilor de pretutindeni, Învierea Domnului care este în același timp și învierea noastră.

Învierea lui Hristos este temelia de granit a credinței creștine, dar și scopul vieții noastre după cum ne învață Sfântul Apostol Pavel „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră și sunteți încă în păcatele voastre” (1 Corinteni 15, 17). 

După Învierea Mântuitorului moartea omului nu este decât o trecere pe un nou tărâm și începătura altei vieți și aceasta ne-o încredințează același apostol când zice „acum Hristos a înviat din morți fiind de începătura celor adormiți... căci precum în Adam toți mor, așa în Hristos toți vor învia” (1 Corinteni 15, 20-22).

𝑫𝒓𝒆𝒑𝒕𝒎𝒂̆𝒓𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒔̗𝒕𝒊𝒏𝒊,

Sufletul, inima și simțirea noastră sunt adânc pătrunse de încredințarea Învierii lui Hristos și a vieții fără de moarte dăruită nouă prin Cel care: „ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine pentru noi prinos de  jertfă lui Dumnezeu” (Efeseni 5, 2). 

El este cu adevărat jertfă și slujire, jertfă adusă Tatălui ceresc și slujirea adusă omului căruia îi hărăzește izvoarele harului Sfântului Duh. Continuarea acestei lucrări de mântuire a lumii, a jertfei de pe Golgota se face în chip desăvârșit prin Sfânta Liturghie, sfântă lucrare ce începe semnificativ prin cuvintele „Cu pace Domnului să ne rugăm” și tot cu același îndemn „Cu pace să ieșim”, se și încheie. Liturghia este izvor de binecuvântare, de pace și de bucurie, de aceea suntem datori – așa cum ne îndeamnă porunca bisericească – să participăm în fiecare duminică și sărbătoare la săvârșirea ei. Sfânta Liturghie ne arată că Învierea Domnului a înfrățit cerul și pământul, a unit cele de sus cu cele de jos, a adus înfrățire între oameni, a adus în suflete simțăminte de pace, de bucurie și de încredere în viață.

Lumina Învierii umple sufletele noastre nu numai acum la Sfintele Paști, dar în fiecare duminică și le dă strălucire precum soarele bobului de rouă. Această înnobilare a sufletului omenesc prin Înviere ne arată că omul are o îndatorire sfântă pe pământ și în relațiile cu semenii săi. Din omul stăpân pe tainele și forțele naturii îl face bun, simțitor, milostiv față de aproapele său, îl face stăpân pe sine, punând stavilă pornirilor păcatului și oricărui gând de răzbunare. Și aceasta pentru că Mântuitorul a luat firea și viața noastră omenească pentru a o ridica la plinătatea vieții dumnezeiești. El a venit să aducă pace pe pământ și ca oamenii „viață să aibă și din belșug să aibă” (Ioan 10, 10).

𝑰𝒖𝒃𝒊𝒕̗𝒊𝒍𝒐𝒓,

Din nefericire astăzi sunt multe părți ale lumii unde mor oameni nevinovați, copii și femei, de multe ori fără nicio posibilitate de apărare. Sunt mulți râvnitori la viața și la moștenirea altor popoare iar războaiele iscate din această cauză curmă bucuria pascală de a trăi și a munci în pace, de a duce o viață liniștită și de a continua mai departe progresul omenirii.

În acest duh, Sfântul Ioan Gură de Aur privind la bucuria dobândită prin Înviere spunea: „iată a venit la noi praznicul cel dorit și mântuitor, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, temeiul păcii, pricina împăcării, îndepărtarea războaielor, nimicirea morții, înfrângerea diavolului”. Bucuria pe care ne-o aduce praznicul Sfintelor Paști este umbrită așadar și în acest an de vărsările de sânge, de neînțelegeri între oameni și popoare, de războaie și de nesiguranța zilei de mâine.

Datoria fiecăruia dintre noi este să ne rugăm mai mult Celui Înviat ca „Domn al păcii” (Isaia 9, 6) să reverse mila sa peste noi și peste întreaga lume. Să căutăm pacea și dreptatea, să fim noi înșine făcători de pace în sufletele și în casele noastre și atunci pacea cea adevărată se va pogorî peste întreaga omenire. Să ne cercetăm conștiința și să vedem în ce măsură bucuria acestui praznic luminat a sporit în noi dragostea față de Dumnezeu și față de semeni, dorirea de pace și de bună înțelegere cu ceilalți oameni.

Căci „pacea lui Dumnezeu care covârșește toată mintea” (Filip  4, 7) este o lege a firii sădită de Dumnezeu în noi oamenii ca temelie a vieții, a bunăstării și a fericirii noastre pământești și cerești.

𝑫𝒓𝒆𝒑𝒕 𝒔𝒍𝒂̆𝒗𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒔̗𝒕𝒊𝒏𝒊,

Luminatul praznic al Învierii Domnului vine la noi în acest anotimp frumos de primăvară, primăvară a naturii, dar și a sufletelor noastre. El vine în plină înviere a pământului, a florilor cu întreaga lor podoabă. Așa cum ogoarele așteaptă sămânța viitoarelor holde, a pâinii celei de toate zilele, tot așa și ogoarele sufletelor noastre așteaptă ploaia harului care să facă să rodească cuvântul Sfintei Evanghelii spre dobândirea vieții celei veșnice. Primăvara noastră pascală ne îndeamnă totodată la înnoire duhovnicească, la dragoste și solidaritate frățească în sânul familiei și al societății, ne îndeamnă „să iertăm toate pentru Înviere”, căci zice Mântuitorul „de nu veți ierta voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșelile voastre” (Marcu 11, 26).

Împărtășindu-vă aceste sfinte învățături și povețe, rog pe Domnul Hristos Cel răstignit și înviat să vă ajute tuturor să petreceți luminatul praznic al Învierii Domnului, cu sănătate deplină, cu bucurii trainice și viață îndelungată spre tot lucrul cel bun și călăuzitor spre mântuire.

„Hristos a Înviat!”

Al vostru al tuturor către Domnul cel înviat, de tot binele voitor și pururea rugător,

†Visarion,

Episcopul Tulcii