Un frate, căzând în păcate mari, a mers la Avva Lot, şi, strâmtorându-se, se tul­bura: intrând şi ieşind, nu putea să şadă. Şi i-a zis lui bătrânul: „Ce ai, frate?” Iar el a zis: „Am făcut păcat mare, şi nu pot să-l spun”. Iar stareţul a zis către dânsul: „Mărturiseşte-l mie, şi eu îl iau asupra mea”. Atunci fratele, punându-se pe sine la pământ, a zis: „Am căzut în curvie, şi am jertfit ca să dobân­desc lucrul”. Iar stareţul, dându-i lui mâna şi ridicându-l, a zis către dânsul: „Îndrăzneşte, că este pocăinţă. Du-te de şezi în peşteră şi posteşte câte două zile, şi eu [iată] port cu tine jumătate de păcat”. Şi ducându-se fra­tele şi făcând precum i-a poruncit lui sta­reţul, trecând trei săptămâni, bătrânul s-a înştiinţat că Dumnezeu a primit rugăciunea lui şi pocăinţa fratelui şi i-a iertat lui gre­şeala. Şi, chemându-l, i-a vestit lui mila lui Dumnezeu, şi a rămas fratele supunându-se bătrânului până la moartea lui.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 114)