Cel care se nevoiește Îl va vedea pe Dumnezeu în sufletul său

Cel care se nevoiește va vedea mărețiile lui Dumnezeu și va spune: „La mine ai venit, Hristoase al meu? La mine, vasul cel necurat, ai venit să Te sălășluiești? În inima mea cea murdară? Unde este podoaba? Unde este străduința mea pentru împodobirea sufletului meu, ca să vii și să Te sălășluiești în el?”.

Nevoința duhovnicească este adâncă și înaltă. Este grea, dar are și Har dumnezeiesc. Cel care se nevoiește Îl va vedea pe Dumnezeu în sufletul său. Va vedea mărețiile lui Dumnezeu și va spune: „La mine ai venit, Hristoase al meu? La mine, vasul cel necurat, ai venit să Te sălășluiești? În inima mea cea murdară? Unde este podoaba? Unde este străduința mea pentru împodobirea sufletului meu, ca să vii și să Te sălășluiești în el?”. De aceea, pentru a ne împărtăși adeseori, să pregătim tronul, adică sufletul nostru, ca să vină și să se așeze Hristos pe el. Și să ne îngrijim până la cele mai mici amănunte în viața noastră și cu multă luare-aminte să urmărim Dumnezeiasca Taină. Dumnezeiasca Taină cu nimic nu se poate răscumpăra. Câte minuni nu face!

Să avem dragoste pentru Dumnezeu, dragoste pentru fratele nostru, dragoste pentru toată lumea. Ați auzit ce spunea maica Agapia? „Toată lumea, pe toată lumea s-o mântuiască Dumnezeu!”. Dumnezeu i-a dat multă dragoste. Dumnezeu să ne acopere, să ne miluiască, să ne dea pocăință. Potrivit cu lucrarea duhovnicească și cu ascultarea pe care o facem, ne va și răsplăti. Și Hristos răsplătește bine și nu va nedreptăți. Ne vom păzi mintea? Ne va plăti. Ne vom păzi inima? Ne va plăti. Ne vom păzi gura? Ne va plăti. Orice fac picioarele, orice fac mâinile, orice face mintea, urechile, ochii, pentru toate acestea ne va răsplăti Dumnezeu. Dacă ne vom păzi cele cinci simțuri, Hristos ne va milui și ne va umple de  Har. Avem să ne luptăm cu o fiară neîmblânzită, de care s-au temut și Sfinții. Noi ce suntem? Nimic nu facem. De aceea trebuie să ne nevoim. Pe de o parte îl avem pe Îngerul nostru, pe care trebuie să luăm aminte să nu-l supărăm, iar pe de alta ispititorul ne face să ne mâniem, să spunem minciuni, să ne împotrivim. Însă noi să-l disprețuim pe ispititor și să spunem: „Dacă voi face aceasta, îl voi supăra pe Îngerul meu”. Să-l iubim mult pe Îngerul păzitor al sufletului nostru, ca să ne acopere de invidia diavolului.

(Stareţa Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, pp. 167)

De la același autor

Ultimele din categorie