Să ne hotărâm, răbdând cu inimă bună, a suferi cu bărbăţie tot ce vine asupră-ne fără voia noastră şi să stăruim cu tărie în ostenelile cele de bunăvoie.

Cele ce vin asupră-ne fără voia noastră sunt necazurile şi nevoile, iar ostenelile cele de bunăvoie sunt lucrurile pe care noi înşine le întreprindem într-un chip oarecare: postul, privegherea şi cele asemănătoare.

Însă şi pentru una, şi pentru alta să atragem prin rugăciune ajutorul harului dumnezeiesc, că fără ajutorul de sus nu putem spori cu nimic, oricâtă râvnă ar avea dorinţa noastră.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, p. 81)