Astfel, s-a împlinit cuvântul lui Hristos, spus lor: „Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei" (Matei 21: 43). Pe păgânii care au fost dispreţuiţi de ei, Însuşi Dumnezeu i-a, întors şi i-a chemat la El. Aceia au sporit în locul lor şi, întorcându-se de la idoli la Dumnezeul Cel Viu, s-au făcut oamenii lui Dumnezeu. Dar cei care îl cinstesc făţarnic pe Dumnezeu, care cu buzele mărturisesc numele Lui, iar cu faptele se leapădă de El, care, deşi au făgăduit prin Sfântul Botez să slujească lui Dumnezeu, slujesc diavolului (căci celui ce îi împlineşti voia, aceluia îi şi slujeşti); asemenea creştini le urmează iudeilor făţarnici şi îndărătnici. Acuza prorocilor şi a Domnului Însuşi la adresa iudeilor, pentru nedreptatea şi pentru inima lor nerecunoscătoare, se referă de asemenea şi la creştinii făţarnici. Creştinii au luat locul iudeilor. Ei înşişi au în mâinile lor cărţi în care se află cuvântul Domnului, dar nu vor să trăiască după învăţătura creştinească. L-au primit pe Hristos, dar prin faptele lor se împotrivesc Lui. Îi ascultă întotdeauna pe predicatori ca pe prorocii trimişi de Dumnezeu, dar nu vor să împlinească învăţătura lor şi, mai rău decât aceasta, îi batjocoresc, îi vorbesc de râu, îi defăimează. De aceea, aşa cum astăzi, în cărţile sfinte, iudeii sunt acuzaţi înaintea întregii lumi, tot aşa şi creştinii nerecunoscători şi mincinoşi vor fi vădiţi în zilele cele de pe urmă, la a Doua Venire a lui Hristos, înaintea sfinţilor îngeri şi a aleşilor Domnului. Se va lua de la ei Împărăţia Cerească şi atunci toţi sfinţii vor vedea şi vor înţelege dreapta judecată a Domnului. Căci ce face, ce vorbeşte, ce gândeşte, ce începe a lucra, ce doreşte şi caută astăzi omul, toate acestea îl vor urma în veacul viitor şi se vor înfăţişa împreună cu el la Judecata lui Hristos. Toate faptele, cuvintele şi gândurile bune, rele sau tainice se vor descoperi atunci înaintea tuturor îngerilor şi oamenilor - spune Sfântul Vasile cel Mare în „Epistola către fecioara căzută". Să ne temem, creştine, şi să aducem roade vrednice de pocăinţă. Să nu se înfăţişeze şi păcatele noastre împreună cu noi la Judecata lui Hristos, ca adversari ai noştri, care să ne învinovăţească, ci să le îndreptăm astăzi prin pocăinţă şi cu lacrimi. Ca să nu ni se spună atunci: „Iată omul şi faptele lui!" Mâhnire va cuprinde pe acel om, ale cărui păcate se vor înfăţişa împreună cu el înaintea întregii lumi! Căci după faptele sale i se va răsplăti lui.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, pp. 22-23)