După mărturisirea Sfântului Apostol Ioan, numărul îngerilor buni este de două treimi faţă de cei răi, iar ei lucrează deopotrivă asupra sufletului şi trupului omului. Fiindcă sufletul şi trupul se găsesc într-un raport reciproc, Omul poate comunica cu îngerii buni şi prin suflet şi prin trup. Păcătoşii îi îndepărtează pe îngerii lor păzitori prin păcatele lor, pe când oamenii buni şi evlavioşi, care şi-au curăţit simţirile prin faptele unei vieţi creştine, se găsesc necontenit în legătură cu îngerii de lumină și pot câteodată să-i vadă prin simţirile lor. Cu duhurile răului (cu diavolii), ei n-au nimic în comun decât lupta pentru adevăr, o luptă nevăzută, duhov­nicească, condusă prin gândire şi câteodată prin simţuri.

Sfinţii îngeri s-au arătat Sfinţilor şi oameni lor virtuoşi fie în somn, fie în stare de veghe, pentru a le face cunoscută voia lui Dumnezeu. Hristos însuși ne dă o mărturie de spre legătura lumii îngereşti cu lumea pământească, zicând că îngerii se bucură în cer de pocăinţa oamenilor şi că fiecare din cei mici - şi prin urmare fiecare om - are un înger al său păzitor în cer, căruia însuşi Dumnezeu i-a poruncit să-l păzească pe el. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te va ridica ca nu cumva să se împiedice piatră piciorul tău (Psalmul 90, 11-12).

Îngerii noştri păzitori ne învaţă credinţa și evlavia, ei sunt păzitorii sufletelor şi a trupurilor noastre, se roagă şi mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu şi nu ne părăsesc când trecem viaţa de dincolo de mormânt.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința Strămoșească, Petru Vodă - Neamț, 2010, pp. 77-78)