Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule!
Hristos încape, numai că oamenii nu-L primesc pentru că nu se străduiesc să se îndrepte. Pentru ca să încapă Hristos înlăuntrul nostru, trebuie să ni se cureţe inima. „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule!”
- Părinte, Hristos încape în toate inimile?
- Hristos încape, numai că oamenii nu-L primesc pentru că nu se străduiesc să se îndrepte. Pentru ca să încapă Hristos înlăuntrul nostru, trebuie să ni se cureţe inima. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule!
- Părinte, de ce animalele sălbatice nu-i vatămă pe Sfinţi?
- Pe măsură ce se îmblânzesc oamenii, se îmblânzesc şi animalele sălbatice şi recunosc că omul este stăpânul lor. În Rai, înainte de cădere, fiarele sălbatice se plecau cu evlavie celor întâi-zidiţi, iar după cădere se porneau să-i sfâşie. Atunci când un om revine în starea de dinainte de cădere, animalele îl recunosc iarăşi de stăpân.
Însă astăzi vezi oameni care sunt mai răi decât fiarele sălbatice, mai răi şi decât şerpii. Exploatează copiii fără protecţie, le iau banii, iar atunci când ajung în vreo situaţie grea, îi învinuiesc, cheamă poliţia şi îi bagă chiar şi la psihiatrie. De aceea Psalmul 147, pe care îl citea Sfântul Arsenie Capadocianul pentru îmblânzirea animalelor sălbatice, ca ele să nu facă rău oamenilor, eu îl citesc pentru îmblânzirea oamenilor, ca ei să nu facă rău semenilor lor şi animalelor.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 123-124)
Chipul Părintelui Iacov vorbea despre Rugăciunea minții
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro