Rugăciunea e bine să se facă totdeauna cu statornicie și încredere, așteptând de la bunătatea lui Dumnezeu timpul și ceasul când să ne asculte și să ne primească cererea.

Toamna, când îți trebuie poame coapte: prune, mere, pere etc., te duci în grădină și scuturi pomul. Dacă pomul nu lasă să cadă poamele la prima scuturătură, îl scuturi mai tare a doua, a treia, a patra, a cincea oară, până când cedează și cad poamele. Așa e și cu rugăciunea. Când te-ai rugat o dată și n-ai dobândit ceea ce ai cerut, cere a doua, a treia, a patra, a cincea oară, până vei primi roadele darurilor cerești, care îți sunt de folos ție și binelui obștesc.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 42)