Internetul dăunează celor tineri
Dacă iubim activitatea, nu e nimic rău, ba chiar Îl mulțumim pe Dumnezeu, care condamnă lenea. Activitatea noastră trebuie îndreptată însă spre o diversitate care să ne asigure sănătatea trupului și a minții.
„Nu trebuie să avem studii medicale ca să ne dăm seama de un alt rău care se insinuează în viața noastră: sedentarismul. În fața calculatoarelor, pentru că există o gamă atât de variată de activități, timpul se scurge cu o rapiditate nemaiîntâlnită, omul este activ, cam prea activ în plan intelectual, dar efortul fizic este zero. Sedentarismul și stresul sunt două cauze ale apariției diabetului. Alte boli pândesc. Spuneam că sunt mulți aceia care câștigă din calculatoare, din programare, din vânzare de componente, din întreținerea unor săli de Internet, din ingineria în domeniu. Bine ar fi ca, la fel de riguros cum ar trebui să-și organizeze munca, tot așa să-și organizeze și un program de mișcare, jogging sau plimbări în natură. Lenevirea asta – sedentarismul – atrage după sine și un alt tip de lene, cea spirituală. Pentru utilizatorul Internetului și calculatoarelor, totul este ecuație, matematică, cifre, calcule. Pe scurt, materie. Când să mai ai timp să te gândești și la Dumnezeu dacă tu te îngropi cu zecile de ore în cele materialnice ale acestei lumi pragmatice a calculatoarelor? Ce frumos exemplu de nelenevire ne dă Mântuitorul Hristos în momentul în care spune că nu are unde să-Și plece capul. Mântuitorul a vrut să ne învețe faptul că nu a venit în lume să-Și caute odihna - o casă cu liniște sau un loc în care să Se veselească. El a venit în lume nu ca să Se odihnească, ci să ne odihnească pe noi toți, arătându-ne drumul spre Împărăția Cerurilor. Nu are loc unde să-și plece capul, pentru că nici nu-și dorește un astfel de loc. Neobosit voi fi până voi aduce pace pe pământ și între oameni bunăvoire - pare să ne spună Iisus. Observați că Hristos Se numește pe Sine Fiul Omului, semn distinctiv că a venit în lume ca să slujească omului, nu ca să I se slujească, dându-ne încă un exemplu desăvârșit de ceea ce înseamnă slujirea, nelenevirea și smerenia desăvârșită. Mai ales lenevirea spirituală este un pericol. Pentru că odată ai să te trezești din somnul dulce pe care ți-l oferă tehnica la zi și, când ai să te trezești, o să constați că nu ai făcut nimic cu viața ta, că nu știi de ce ai venit pe lume și încotro te îndrepți. Societatea de astăzi este una a schimbărilor peste noapte. În curând, monitoarele greoaie și unitățile de calculator pe care le știm vor fi lăsate în urmă de noua tehnologie, care permite să ai tot ce dorești pe ecranul telefonului mobil. Deja telefonul a devenit televizor, radio, player video, player mp3, cameră foto și tot așa. De la zi la zi, tehnica invită la comoditate, la sedentarism, la odihna trupului, dar din păcate și la o împrăștiere a gândurilor fără precedent. Dacă iubim activitatea, nu e nimic rău, ba chiar Îl mulțumim pe Dumnezeu, care condamnă lenea. Activitatea noastră trebuie îndreptată însă spre o diversitate care să ne asigure sănătatea trupului și a minții. Suprasolicitarea minții va slăbi și trupul, iar suprasolicitarea trupului va slăbi mintea. Așa că este bine să echilibrăm efortul intelectual cu recreerea în natură, iar efortul fizic, cu odihna activă. Încercați, de exemplu, citirea de cărți sfinte. Mult m-am mirat de rezistența fizică a unor distinși preoți și, fiind o fire mai curioasă, i-am întrebat pe acești slujitori ai Domnului de unde vine această rezistență. Răspunsul a fost unul la unison: Mă întărește Dumnezeu!. Semn că atunci când faci lucruri cu binecuvântare dumnezeiască, aflându-te sub îndrumarea duhovnicului, poți să ai și o rezistență fizică de invidiat, și multe alte daruri. Acest lucru este în contrast cu habotnicia celor care stau și mai mult de zece ore pe zi în fața calculatoarelor, oameni care uită de lume, de Dumnezeu, de propria sănătate, de alegerea unui traseu în viață, de familie, de natură, de cele înconjurătoare. Ei fug de viață precum asinii sălbatici, și aleg viața virtuală, care se poate compara cu închinarea la idoli din vechime; numai că aceea viza sufletul, dar această nouă aplecare spre idolatrie - utilizarea Internetului - afectează atât trupul, cât și sufletul.”
(Cristian Șerban, Internetul- Tinerii în fața provocării, Editura Egumenița, p. 25)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro