Sfinții Părinți care au scris despre Facere, au subliniat un lucru în mod deosebit: lucrarea ziditoare a lui Dumnezeu în cele Șase Zile este spontană, are loc dintr-o dată.

Sfântul Efrem Sirul, care înțelege zilele Facerii ca fiind de douăzeci și patru de ore, a subliniat că lucrările ziditoare ale lui Dumnezeu în acele zile nu au avut nevoie de douăzeci și patru de ore, ci numai de o clipă. Iată ce scrie despre Ziua întâi: „Deși atât lumina, cât și întunericul au fost zidite într-o clipită, totuși, atât ziua, cât și noaptea Zilei întâi au ținut câte douăsprezece ceasuri fiecare”.

De asemenea, în mai multe locuri din tâlcuirea sa la cele Șase Zile, Sfântul Vasile cel Mare subliniază spontaneitatea zidirii dumnezeiești. El scrie despre Ziua a Treia a Facerii: „La acest cuvânt, toate pădurile s-au îndesit, toți arborii s-au ridicat iute în sus... Toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani deși, și așa-numiții arbuști ce slujesc la facerea ghirlandelor... care nu erau mai înainte pe pământ, toți într-o clipită de vreme au apărut. [...] Să răsară pământul!. Această mică poruncă s-a prefăcut îndată într-o puternică lege a naturii și într-o rațiune măiastră. Porunca aceasta a săvârșit miile și miile de însușiri ale plantelor și ale arborilor mai iute decât un gând de-al nostru”.

Sfântul Ambrozie scrie că atunci când Moise spune dintr-o dată Întru început a făcut Dumnezeu, el „vrea să arate negrăita repeziciune a lucrării”. Și având în minte speculațiile cosmogonice ale elinilor, el scrie cuvinte ce se potrivesc la fel de bine speculațiilor din vremea noastră: „El [Moise] nu se aștepta la o zăbavnică și tihnită zidire a lumii dintr-o îngrămădire de atomi”.

Sfântul Ambrozie spune în continuare: „Și [Moise] în chip potrivit a adăugat: «au făcut», ca nu cumva să se creadă că ar fi fost vreo zăbavă în zidire. Pe deasupra, oamenii pot vedea și ce neasemuit Ziditor a fost Acela ce a plinit o asemenea măreață lucrare într-o clipită a lucrării Sale ziditoare, astfel că urmarea voii Sale a luat-o înaintea simțirii timpului”.

Sfântul Atanasie cel Mare ‒ combătând învățătura ariană că Hristos este „începutul” tuturor lucrurilor, și deci asemenea celor zidite ‒ arată cum înțelege cele Șase Zile ale Facerii și spune că toate lucrurile acelor zile au fost zidite deodată: „Cât despre stele și marii luminători, nu a apărut întâi acesta și apoi celălalt, ci toate întru aceeași zi și la aceeași poruncă au fost chemate la ființare. Și tot așa a fost plăsmuirea dintâi a celor cu patru picioare, și a păsărilor și a peștilor și a dobitoacelor și a ierburilor... Nicio făptură n-a fost zidită înaintea alteia, ci toate lucrurile ce au luat început au prins viață la o singură poruncă”.

(Ieromonahul Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere de Constantin Făgețan, ediția a II-a, revizuită, Editura Sophia, București, 2011, pp. 66-67)