Cei ce nu voiesc să păzească cele ale legii și nici să asculte nu voiesc, să se gătească să asculte și să rabde ceea ce nu voiesc. Că, de vom tăcea noi pietrele vor striga.

Dacă cineva cu îndrăzneală va grăi cele de folos, plată va lua. Iar de va grăi cele spre tihnă, celor ce ascultă, judecată fățarnică va lua. Că mai bine este omului, primindu-și folosul din grăirea adevărului, chiar de ar fi urât de toți, decât să se vatăme din fățărnicie, deși este iubit pentru aceasta. Că pe cei ce sunt urâți de oameni fără dreptate, îi va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt îndrăgiți, îi va defăima.

Și multe sunt căile spre pocăință: Mai întâi trebuie să ne pocăim de păcatele noastre; a doua cale este să iertăm aproapelui greșelile; a treia este rugăciunea, cea din toată inima înălțată; a patra este să dăm milostenie; a cincea este gândul cel smerit. Deci, să nu ne lenevim, ci, în toate zilele prin toate acestea să umblăm, că foarte plăcute sunt căile acestea.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunaveștire, pp. 438-439)