Cuvinte duhovnicești

Învățătură despre Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos

Cea mai rea decât toate este a fi cineva străin de Dumnezeu şi lepădat de la faţa Lui cea prea dulce şi lipsit de slava cea negrăită şi mustrat înainte a toată făptura, şi a fi ruşinat cu ruşinea care nu are sfârşit.

De vreme ce Dumnezeu este bun şi drept, a hotărât ca la ziua Învierii şi a Judecăţii, să îşi ia fiecare suflet trupul său. Şi cel rău, rele să-şi ia acolo, şi pentru cele ce a greşit să se osândească, iar cel ce a fost bun aici, să fie acolo moştenitor bunătăţilor. Că vor auzi, zice Domnul, cei ce sunt în mormânt, glasul Fiului lui Dumnezeu, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune, întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea osândirii.

Atunci scaunele se vor pune şi Cel vechi de zile, Făcătorul tuturor, înainte va sta şi cărţile se vor deschide, având scrise faptele şi gândurile tuturor, şi râul cel de foc va curge, şi toate tainele se vor descoperi.

Acolo nimeni din cei ce vorbesc, sau meşteri la cuvânt, sau amăgitori la cuvânt, la răspunsuri, sau cu puterea bogăţiei, sau cu mândria, sau cu daruri îmbelşugate, nu va putea fura judecata cea dreaptă. Ci, Cel fără părtinire şi cu adevărată părtinire, în cumpene drepte pe toate le va judeca, şi cuvintele şi faptele şi gândurile. După aceea vor merge, cei ce au făcut cele bune, în viaţa veşnică, întru lumina cea neapusă, împreună cu îngerii veselindu-se şi de toate bunătăţile cele negrăite îndulcindu-se, curaţi vor sta înaintea Sfintei Treimi, iar cei ce au făcut cele rele şi toţi necuraţii şi păcătoşii se vor trimite în osânda cea veşnică, care se cheamă gheena focului, viermele cel neadormit, scrâşnirea dinţilor şi alte neînchipuite chinuri.

Dar cea mai rea decât toate este a fi cineva străin de Dumnezeu şi lepădat de la faţa Lui cea prea dulce şi lipsit de slava cea negrăită şi mustrat înainte a toată făptura, şi a fi ruşinat cu ruşinea care nu are sfârşit. Că după ziua răspunsului lui Hristos, înfricoşător, toate cele hotărâte, nemutate şi neschimbate vor fi. Luminata bucurie a drepţilor nu va avea sfârşit, iar chinurile păcătoşilor nu vor lua odihnă niciodată, nici altă judecată nu va mai fi după aceea, nici alt răspuns pentru fapte, nici slăbire ori schimbare, ci în veci va fi cu dânşii chinul osândirii.

Deci, acestea aşa fiind, în ce chip, oare, ni se cade nouă a fi în cinstitele noastre îndeletniciri şi întru cele binecuvântate ale vieţii, ca să ne învrednicim a scăpa de certarea şi dreapta mânie ce va să fie şi de veşnica muncă şi a sta de-a dreapta Fiului lui Dumnezeu? Căci partea cea dreaptă este a drepţilor, iar păcătoşilor le este dată partea cea prea-ticăloasă, de-a stânga. Iar pe drepţii de acolo, Stăpânul, numindu-i oi binecuvântate, întru împărăţia cea fără de sfârşit îi va duce, iar pe păcătoşi, cu mânie şi blestem izgonindu-i de la faţa Sa cea blândă şi lină, în munca cea veşnică, cea prea-amară şi prea-cumplită, cu blestem îi va trimite, de care să ne izbăvească pe noi toţi Domnul, cu rugăciunile Preacuratei Sale Maici, pururea Fecioara Maria. Amin. (Sfântul Varlaam)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Epicopiei Romanului, Bacău, 1998, p. 102)