† NICOLAE

din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii și
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi

Iubitului cler şi dreptslăvitorilor creştini,
har, pace şi bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhierească binecuvântare.

„Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, cântaţi Domnului tot pământul
Şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit!”
(Catavasiile Nașterii Domnului)

Preacucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,

Împreună cu întreaga făptură umană și cu oștirile cerești, aducem laudă lui Dumnezeu şi în acest an pentru că ne-a binecuvântat să prăznuim împreună Naşterea Domnului, sărbătoarea speranţei şi a bucuriei, sărbătoarea familiei şi a monahilor, sărbătoarea pogorârii lui Dumnezeu pe pământ. Iar această pogorâre este izvor de bucurie negrăită căci Dumnezeu este cu noi.

Sfântul Nicodim Aghioritul ne încredințează că această cântare din Catavasiile Nașterii Domnului, care îl are ca autor pe Sfântul Cosma Melodul, este preluată de la marele prăznuitor și panegirist al sărbătorilor, Sfântul Grigorie Teologul. Precum cei lipsiți de pâine trebuie să ceară pâine de la cel care vinde, tot așa cei care vor să prăznuiască sărbătorile lui Hristos trebuie să ceară cuvântări de laudă de la prăznuitorul lor, adică de la Grigorie cel mare în teologhisire.[1]

Ce ne descoperă așadar Sf. Grigorie Teologul? Mai întâi ne spune: „Hristos se naște” și „Hristos pe pământ” și tâlcuiește că Hristos se referă la Dumnezeu-omul pentru că Dumnezeu-omul s-a născut din fecioară și Dumnezeu-omul s-a arătat pe pământ. Dar când zice „Hristos din ceruri” atunci Hristos se referă doar la Dumnezeu, nu și la om, pentru că Domnul nu s-a pogorât din ceruri purtând firea omenească, așa cum greșit învață apolinarienii. Ci doar cu dumnezeirea s-a pogorât și astfel a luat firea omenească din curatul sânge al pururea Fecioarei Maria pe care a unit-o cu ipostasul său făcându-se om desăvârșit.[2]

„Mai apoi zice Hristos se naște astăzi. De aceea voi îngerilor, cei ce-L lăudați pe Dumnezeu la Nașterea Domnului cu cuvintele Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire aduceți acum doxologie lui Dumnezeu. Slăviți-L pe Dumnezeu și cei care duceți o viață îngerească în trup omenesc și material. Și voi, drepților, întâmpinați-L imitându-l pe Dreptul Simeon care l-a întâmpinat pe Domnul când a fost adus la templu.”[3] Prin aceste cuvinte, Sf. Nicodim îndeamnă, așadar, îngerii și oamenii să pătrundă taina pogorârii lui Dumnezeu pe pământ, taina smereniei lui Dumnezeu care „nu a socotit răpire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci s-a deșertat de Sine chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om”.[4]  Hristos se naşte „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”, Fiul lui Dumnezeu se întrupează ca pe oameni să-i facă fii ai lui Dumnezeu, după cuvintele Sf. Părinţi. Hristos se naşte în sufletul fiecăruia dintre noi, dăruindu-ne ceea ce este mai de preț pe pământ, credinţa şi speranţa în puterea răscumpărării Lui. Străduindu-ne să primim această descoperire, se cuvine să aducem slavă lui Dumnezeu.

Sfântul Nicodim continuă explicarea Catavasiei - Hristos pe pământ, înălțați-vă: „voi, oamenii de pe pământ, înălțați-vă de la cele pământești cugetând la cele înalte și ridicându-vă cu aripile făptuirii și ale contemplației, fiindcă de aceea s-a pogorât Dumnezeu pe pământ, ca cei de pe pământ să urce la ceruri. Pentru că unirea lui Dumnezeu cu oamenii nu putea avea loc altfel, dacă Dumnezeu nu S-ar fi pogorât pentru puțin timp din înălțimea Sa și dacă omul nu s-ar fi ridicat deasupra smereniei sale.”[5] Sfântul Nicodim îl citează aici pe Sfântul Maxim Mărturisitorul: „sufletul nu se poate întinde niciodată după cunoașterea lui Dumnezeu dacă nu Se va atinge Dumnezeu de el, făcând pogorământ, și nu-l va ridica spre Sine. Căci nu poate străbate mintea omenească atâta cale încât să ajungă la perceperea vreunei luminări dumnezeiești, dacă nu o atrage Însuși Dumnezeu... și nu o luminează cu razele dumnezeiești.”[6] Prin aceste cuvinte, cei doi sfinți părinți ne descoperă „taina cea din veci ascunsă”, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului: numai Fiul lui Dumnezeu, cea de-a doua Persoană a Sf. Treimi, după chipul Căruia a fost zidit omul, putea să-l readucă pe omul îndepărtat de Dumnezeu și cu chipul întunecat prin păcat la apropierea filială de Dumnezeu și la iluminarea chipului său. Acesta este motivul pentru care la Naşterea Domnului tot pământul se cuvine să cânte şi popoarele cu veselie să-L laude „căci S-a preaslăvit.”

Sfântul Nicodim încheie comentariul la prima Catavasie a Nașterii Domnului cu un îndemn adresat tuturor creștinilor: „nici tu, frate, să nu încetezi a-L slăvi pe Hristos cel născut, și nu doar cu cuvintele, ci mult mai mult cu faptele. Când Se pogoară din cer, ieși întru întâmpinarea Lui contemplându-L. Înalță-te de pe pământ și dintru cele pământești din dragoste pentru Cel ce S-a pogorât pentru tine pe pământ. Cântă-i cântare nouă, așa te îndeamnă David. Cântă însă cântări multe și nenumărate, fără să te saturi de a cânta. Iar de vei cânta astfel, Domnul, Cel Căruia-I cânți, Își va aminti de tine și te va milui, așa cum ne încredințează Isaia: Cântă multe, ca să-ți rămână pomenirea (Isaia 23,16)!”[7]

Îndemnul meu la acest praznic slăvit este să-i cântăm Domnului cu faptele noastre. În ultimul an, lumea nu s-a schimbat. Sunt aceleași zvonuri de crize, tulburări şi războaie. Creștinul trebuie să-şi pună toată nădejdea în grija şi ajutorul lui Dumnezeu. Să dorească să se împărtășească de iluminarea Fiului lui Dumnezeu care se naște în ieslea Betleemului. Și să împărtășească din această lumină tuturor celor apropiați, dar şi celor străini, şi mai ales tuturor celor care se află în întunericul necunoașterii lui Dumnezeu! În acest an omagial al Centenarului Patriarhiei Române şi al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, când Biserica Ortodoxă Română s-a împodobit cu 20 noi sfinți (16 canonizați de Patriarhia Română şi 4 canonizați de Patriarhia Ecumenică), se cuvine să le urmăm exemplul şi să învățăm din viața lor cum să fim lumină pentru ceilalți. Unii dintre ei au fost teologi, alții părinți duhovnici cunoscuți de popor, mulți dintre ei au mărturisit în temniță, unii cu prețul vieții, credința în Hristos Mântuitorul care aduce lumină, pace și bucurie.

Îl rog pe Hristos Domnul să ne întărească și să ne lumineze, să binecuvinteze pe fiecare preot şi credincios, fiecare parohie și mânăstire a Arhiepiscopiei noastre. Vă îmbrățișez frățește în Hristos Domnul şi vă urez să petreceți sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu sănătate, pace şi bucurii duhovnicești!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† Mitropolitul NICOLAE

            Chicago, Praznicul Nașterii Domnului, 2025

[1] Sfântul Nicodim Aghioritul, Eortodromion sau tâlcuire la Canoanele Sărbătorilor împărătești, Editura Sfântul Nectarie, 2024, vol. 1, p. 132.

[2] Ibidem, p. 133.

[3] Ibidem.

[4] Filipeni 2, 6-7.

[5] Sfântul Nicodim Aghioritul, op. cit, p. 134.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem, p. 135.