IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului: Cânt ceresc (Scrisoare pastorală, 2024)

Înaltpreasfințitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului

În privegherea adâncă de praznic am întâmpinat Soarele Dreptății, cum glăsuiește cântarea bisericească închinată Nașterii Domnului, cu mulțumirea sufletească de a fi urmat lăsămintele străbune, în așteptarea lui Moș Crăciun, cu darurile tradiționale, pe măsura celor spirituale, revărsate mereu cu îmbelșugare de Bunul Dumnezeu, spre a face părtășie celor din jur de tot binele, iar mai drept spus, de tot ceea ce însemnează bunăvoire.

Ziua însăși de praznic adaugă prinos de mulțumire, pentru manifestarea virtuților cultivate cu râvnă, în cadrul familiilor, prieteniei sau colegialității întregii obști. De fapt, lumea întreagă, globul pământesc, sărbătorește cu entuziasm ziua care înseamnă începutul numărării anilor aproape pretutindeni. Nu poate rămâne amorțită simțirea omenească în iarnă, în peisajul mirific al anotimpului care în cântul de florile dalbe primește ecoul glasurilor îngerești, laolaltă cu cele omenești. Solemnitatea slujbelor la care participă credincioșii se împletește cu sublimitatea cadrului iconografic al realității destinată înveșnicirii, cu toții contemplând din adâncul ființei cetele cerești intonând lauda cerească: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”[1] Cântul ceresc lămurește că venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ este însoțită de îngeri. În momentele cruciale ale vieții Mântuitorului, prezența îngerilor este învederată sau simțită de cei ce-L înconjoară, amintind, de pildă, însăși Bunavestire către Sfânta Fecioară, ocrotitorul Iosif la refugierea în Egipt și revenirea în Țara Sfântă, Mântuitorul în pustiul Carantaniei înfruntând ispitirea celui rău, la rugăciunea din grădina Ghetsimani, la vremea Pătimirii, precum și la cea a Învierii și Înălțării la cer; tradiția iconografică reprezentând pe îngeri și în alte momente însemnate, ca de pildă la Botezul în Iordan.[2] Dealtfel, în rânduiala bisericească nu lipsește cântul îngeresc menționat cu răspunsul și al psalmistului că „izbăvire a trimis Domnul poporului Său.”[3] Domnul Însuși referindu-Se la putința apărării Sale, răspunzând lui Petru, zice: „Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”[4] Sau în legătură cu cea de-a doua venire spune: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.”[5]

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Adâncind cuprinsul imnului îngeresc, găsim potrivit tâlcuirii textul unui cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur la sărbătoarea Nașterii Domnului, și anume: „Taină străină și minunată văd; cântecele păstorilor răsună împrejurul urechilor mele; nu cântă cu fluierul o cântare lipsită de sens, ci cântare cerească. Îngerii cântă, Arhanghelii melodiază, Heruvimii înalță imne, Serafimii doxologesc. Toți prăznuiesc văzând pe Dumnezeu pe pământ și pe om în ceruri, pe Cel de Sus jos din pricina Tainei întrupării și pe cel de jos sus din pricina iubirii de oameni. Astăzi Betleemul a imitat cerul; în locul stelelor primește pe îngeri cântând, iar în locul soarelui face loc, în mod necircumscris Soarelui Dreptății. Nu cerceta cum se petrece acest lucru, căci unde vrea Dumnezeu, rânduiala firii este învinsă. A voit, a putut; S-a pogorât, a mântuit, toate conlucrează cu Dumnezeu. Astăzi Cel ce Este se Naște și Cel ce Este se face ceea ce nu era. Fiind Dumnezeu, Se face Om, fără să înceteze de a fi Dumnezeu. Nu S-a făcut om prin o îndepărtare de Dumnezeu și iarăși nici nu S-a făcut din om Dumnezeu pe calea unei perfecțiuni progresive, ci fiind Cuvânt S-a făcut trup, rămânându-I neschimbată firea Lui din pricina impasibilității.”[6]

Stăruind asupra cântului îngeresc este de precizat că „slava lui Dumnezeu S-a arătat numai prin venirea Fiului pe pământ prin întruparea Lui. Sfântul Evanghelist Ioan și ceilalți apostoli au văzut cu întruparea Fiului sau Cuvântului „slava Domnului”… Fiul este „Împăratul slavei” cum Îl numește psalmistul, [7] iar Apostolul neamurilor vede în El descoperită „strălucirea slavei și chipul Tatălui.”[8] Slava este numită „slava Tatălui” adică a lui Dumnezeu Tatăl[9] sau „Dumnezeul slavei”[10] fiind izvorul ei… Mântuitorul Hristos – Fiul lui Dumnezeu este de asemenea numit „Domnul slavei”[11] și Care a vestit „Evanghelia slavei”[12] pentru a duce la slava cerească a Lui pe cei ce luptă a o dobândi. După Pătimirile, moartea și Învierea, Domnul S-a înălțat la cer și cu trupul de-a dreapta Tatălui[13] unde este „în slava Tatălui”[14] proslăvit[15], slavă pe care Tatăl I-a dat-o și omenității Lui… El va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri ca să răsplătească fiecăruia după faptele sale.[16] Însuși Duhul Sfânt este numit „Duhul Slavei și al lui Dumnezeu” care se va odihni peste cei pătimitori pentru Hristos[17] și care se vor împărtăși de slavă la arătarea Lui.”[18]

Slava lui Dumnezeu s-a făcut văzută adesea în diferite chipuri, de pildă la Nașterea lui Hristos Domnul îngerul Domnului arătându-se păstorilor și stând lângă ei, „a strălucit împrejurul lor slava Domnului.”[19]

În ceea ce privește pacea se cunoaște faptul că sub înțelesul de virtute e un mesaj vestit lumii la Nașterea Mântuitorului de către îngeri, fiind darul împăcării oamenilor cu Dumnezeu și a neamurilor spre înfrățirea între ele. „Domnul Înșuși este numit „Împăratul Păcii,”[20] Care a venit în lume să întemeieze „Împărăția lui Dumnezeu”, care constă în „dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.”[21] Căci „dorința Duhului este viață și pace;”[22] iar cei ce umblă după ea au viața și pacea. Hristos Domnul „este pacea noastră,”[23] Care a vestit „Evanghelia păcii.”[24] Pacea nu este un simplu dar, ci și o virtute ca rezultat al conlucrării strădaniilor creștinului cu harul lui Dumnezeu – el alăturându-i credința și faptele.”[25] Imnografia bisericească a sărbătorii își aduce partea cuvenită la folosirea termenilor în cauză, spre o mai limpede asimilare de către ascultători. Astfel, dintru început de amintit că termenul de înger își are un înțeles înațlt, ca de pildă în imnul următor: „Prunc tânăr din frământătura lui Adam S-a născut Fiul și S-a dat credincioșilor. Acesta este Părinte și Domn al veacului ce va să fie și Se cheamă Înger de mare sfat. Acesta este Dumnezeu tare, care ține cârmuirea făpturii.”[26] Lămuritoare în privința numirilor folosite este și cântarea bisericească binecunoscută sub numele „Cu noi este Dumnezeu” după textul profetului Isaia: „Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui, și se cheamă numele Lui Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar…”[27] De altfel îngerii sunt invocați cu îndemnul de participare a credincioșilor la Taina Întrupării Domnului prin cuvintele: „veniți să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naștere a rămas tot fecioară. Bucură-te cetate însuflețită a Împăratului și Dumnezeu, întru Care Hristos sălășluindu-Se, a săvârșit mântuire. Cu Gavriil să lăudăm; cu păstorii să slăvim, grăind: Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine să ne mântuiască pe noi.”[28] De asemenea și alăturarea celor care ilustrează Praznicul: „Astăzi Hristos în Betleem se naște din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe și Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură și pământul cu oamenii se veselește; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat cântăm: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”[29] Nu mai puțin colindele tradiționale de praznic cântă participarea deosebită a sfinților îngeri împreună cu toți ceilalți la evenimentul pe care creștinătatea îl socotește înnoitor pentru întreaga făptură. Dintre acestea amintim următoarele versuri: „Praznic luminos/strălucit, frumos… îngerii cântau/păstori fluierau…”[30] sau altele: „Din Fecioara preacinstită/De Dumnezeu dăruită/Care din veci e sfințită/Și de îngeri preamărită.”[31]

Dreptmăritori creștini și creștine,

Parte din însușirile îngerilor pentru importanța lor, au fost însușite de către credincioșii râvnitori, desigur în măsura propriei lor alcătuiri. Oricum prin nevinovăția generatoare de virtuți a copiilor sunt numiți îngeri sau îngerași. Și colindele atestă această formulă improprie, ca de exemplu: „Irod împărat/La suflet întinat/Poruncă a dat/Pruncii le-a tăiat/Acei copilași/Acum îngerași/De Domnul Iisus/În cer sus s-au dus.”[32] Nu e de prisos a preciza aci, că cele nouă cete îngerești sunt alcătuite din câte trei trepte, și anume: Serafimii, Heruvimii și Tronurile, apoi Domniile Puterile și Stăpâniile, mai apoi Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii, deci Îngerii sunt ultima treaptă din grupa ce vine în mod nemijlocit cu oamenii.[33] După apartenența lor atribuțiile sunt legate de bunul mers al universului. De aceea sunt îngeri ai apelor, ai focului, ai adâncului și alții.[34] Aflăm acum, cu sprijinul îngerului păzitor al fiecăruia îndemnul personal sau colectiv, de a fi ca îngerii din cer, după cum arată Mântuitorul.[35] De menționat că Domnul Hristos spune: „Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri.”[36] Anul pe care îl încheiem, omagial în Biserica noastră, pentru grija față de cei suferinzi, precum și comemorativ al sfinților ce au urmat pe această cale pe îngeri, constituie un exemplu de viitor, dovedind folosul material și spiritual în împlinirea unui deziderat umanitar. Înălțăm rugăciune stăruitoare spre împlinirea tuturor năzuințelor spre bine în pragul Anului Nou, adăugând urările tradiționale, ca lucrarea credinței în Dumnezeu să fie spre mulțumirea tuturor și slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Al vostru, către Domnul rugător și de tot binele doritor,

† TIMOTEI

ARHIEPISCOP al ARADULUI

[1] Luca 2, 14;

[2] Matei 1, 20-24; 4, 11; 16, 27; 26, 53; Luca 1, 26-38; 22, 43;

[3] Psalm 110, 9;

[4] Matei 26, 53;

[5] Matei 25, 31;

[6] Cuvânt la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, în Sfântul Ioan Hrisostom, Cuvântări la Praznice Împărătești, în Izvoarele Ortodoxiei, București, 1945, vol V, trad. D. Fecioru, p. 25;

[7] Psalm 23, 7;

[8] Evrei 1, 3;

[9] Efeseni 1, 17;

[10] Fapte 7, 2;

[11] 1 Corinteni 2, 8;

[12] 2 Corinteni 4, 4;

[13] 1 Petru 3, 22;

[14] Filipeni 2, 11;

[15] Ioan 17, 5;

[16] Matei 16, 27;

[17] 1 Petru 4, 13-14;

[18] Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, București, 1984, pp. 449-450;