Îşi vor păstra martirii rănile?

Comentarii patristice

Îşi vor păstra martirii rănile?

Deși nici un trup înviat nu va avea nici o meteahnă, dovezile de virtute pot fi cu greu numite metehne.

(In. 20, 27) Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.

Dragostea pe care o purtăm pentru fericiţii martirii ne determină – cum, nu știu – să ne dorim a vedea în Împărăţia cerurilor semnele pe care ei le-au primit în numele lui Hristos. Şi poate că le vom vedea. Pentru că aceasta nu va fi o urâţenie, ci un semn de cinstire şi va adăuga strălucire înfăţişării lor, precum şi o duhovnicească (dacă nu una trupească) frumusețe… Pentru că, deși nici un trup înviat nu va avea nici o meteahnă, dovezile de virtute pot fi cu greu numite metehne.

(Fericitul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu 22. 19, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)