Sfântul Policarp al Smirnei, portret aghiografic și patristic

În ziua de 23 februarie facem pomenirea Sfântului Mucenic Policarp, episcopul Smirnei (sec. al II-lea d.Hr). Odată cu binecuvântatul eveniment al vizitei moaştelor acestuia la Iaşi, în octombrie trecut, editura Doxologia a publicat un mic volum care creionează „portretul aghiografic şi patristic” al sfântului ierarh, într-un dosar conţinând referinţele textuale esenţiale, în traducerea adnotată a domnului Dragoş Dâscă.

Volumul debutează cu Viaţa Sfântului Policarp, tradusă după o versiune recentă a Sinaxarului, îmbogățită, în note, cu relatări ale minunilor sfântului, referințe critice și detalieri istorice utile. Această scurtă biografie, care include o relatare a destinului moaștelor sale, este urmată detraducerea din greaca veche a Muceniciei Sfântului Policarp. Domnul Dâscă ne dăruiește o nouă traducere –  după cea datorată lui Ioan Rămureanu (PSB 11) – a acestui text minunat.

Din rugăciunea Sfântului Policarp către Atotputernicul Dumnezeu: Te binecuvântez pentru că m-ai învrednicit de această zi și de acest ceas, să fiu părtaș cu mulțimea mucenicilor la potirul Hristosului Tău spre învierea vieții veșnice a sufletului și a trupului în nestricăciunea Duhului Sfânt. Fie ca astăzi eu să fiu primit printre aceștia înaintea Ta ca o jertfă grasă și primită, precum Tu ai pregătit și arătat dinainte și împlinit, Dumnezeule credincios și adevărat. Din această pricină și pentru toate celelalte, Te slăvesc prin Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic și mai presus de ceruri, Copilul Tău iubit, prin Care, împreună cu El și cu Sfântul Duh, Ți se cuvine slavă acum și în veacurile ce vor fi. Amin”. (p. 35)

Dosarul aghiografic continuă cu inventarierea, în traducere, a referințelor contemporane la Sfântul Policarp. Primele mărturii provin de la Sfântul Ignatie Teoforul: una este o consemnare din Istoria Bisericească alcătuită de Eusebiu al Cezareei, iar alta, o Scrisoare a Sfântului Ignatie către fericitul-de-Dumnezeu Policarp, în care îi trasează comunității creștine din Smirna – precum și întregii katholike ekklesia – calea către mântuire, sub călăuzirea vrednicului ei episcop.

Sf. Ignatie:Creștinul nu are autoritate asupra sa, ci este dedicat lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și [va fi ] a voastră când o veți împlini. Cred în har că voi sunteți pregătiți pentru o bună lucrare cuvenită lui Dumnezeu. Știind râvna voastră după adevăr, v-am îndrumat printr-o mică scrisoare. (p. 47)

Mărturiile prezentate în continuare sunt cele din scrierile Sfântului Irineu al Lyonului, păstrate fragmentar sau citate de istoricul Eusebiu.

Sf. Irineu: Iar Policarp nu doar că a fost ucenicul apostolilor și a trăit împreună cu mulți dintre cei care L-au văzut pe Domnul, dar a și fost pus de apostoli episcop al Bisericii Smirnei din Asia, pe care noi l-am văzut în prima noastră tinerețe. (p. 50)

Tradiția conform căreia Sfântul Policarp ar fi fost așezat episcop în Smirna de către Apostolul Ioan Evanghelistul este reluată de scriitorul latin Tertulian (p. 54). Eusebiu al Cezareei reia în Istoria sa relatarea pătimirii Sfântului Policarp făcută de Biserica Smirnenilor spre folosul comunităţilor creştine din Pont (sau, mai curând, din Frigia), şi, în fapt, de oriunde.

Eusebiu: În această vreme când cele mai mari persecuții tulburau Asia, Policarp și-a sfârșit viața prin mucenicie. Dar eu cred că este mai important faptul că moartea sa, după o relatare scrisă care mai există încă, ar trebui consemnată în această istorie (p. 55). […] Acestea despre minunatul și apostolicul Policarp, care s-a învrednicit de un asemenea sfârșit, despre care ne-au istorisit frații din Smirna (p. 63).

Ultimele două referințe patristice la Policarp sunt din scrierile Sfântului Epifanie al Salaminei și ale Fericitului Ieronim (pp. 64-65).

Volumul continuă cu indicații privind erminia icoanei Muceniciei Sfântului Policarp și este împlinit, foarte potrivit, prin includerea singurei scrieri rămase de la Sfântul Ierarh, și anume a Scrisorii sale către creștinii din Filipi (oferită astfel în traducere nouă, după ce fusese tălmăcită anterior de Dumitru Fecioru, în PSB 1).

Pășind pe urmele traducătorilor anteriori ai textelor grupate aici (precum Dumitru Fecioru, Ioan Rămureanu sau Teodor Bodogae), Dragoș Dâscă oferă prospețime textelor, adnotându-le mai bogat decât o făcuseră aceștia. Marea utilitate a acestui volum de numai 82 de pagini este dată, desigur, de luxul deținerii, în același loc, a tuturor referințelor importante despre Sfântul Policarp.

Lucrarea este discret ilustrată, iar textul este însoțit de bibliografia lucrărilor citate.

*

P.S. Putem nota unele mici scăpări pe care le-am observat, în scopul corectării cu ocazia unei eventuale ediţii ulterioare. Referinţa corectă la mărturia Lui Eusebiu al Cezareei (p. 55) trebuie să înceapă cu indicarea cărţii (a patra), omisă. Din neatenţie, titlul dintre paranteze („Epistola către Smirneni”) identifică pe destinatar cu expeditorul (scrisoarea fiind alcătuită de smirneni). Nu am putut găsi nicio referință la traducerea anterioară a Actului Martiric, datorată lui I. Rămureanu (PSB 11); este vorba, probabil, de o omitere nedorită.

***

Sfântul Policarp, episcopul Smirnei: portret aghiografic și patristic, traducere și note de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2011, 82 pp.

Citește alte articole despre: Editura Doxologia, Sfântul Policarp al Smirnei

De la același autor

Ultimele din categorie