„Există poruncă mare repetată de Iisus Hristos, încât insistă: Să vă iubiți unul pe altul. Vedeți, cu orice chip trebuie să fim controlați, dacă avem acest sentiment de iubire pentru toți. Practic e greu. Nu poti chiar să iubești pe toți. Bine, asta se înțelege. Dar, cu nici un chip să nu urâți! Dacă nu urăști, nu mai ești în apă, ești pe scară, pe prima treaptă. Dar ești pe uscat! Și sigur că treptele merg până la treapta dragostei de sus. Ești liber și ai posibilitatea de a urca, dacă nu urăști. Deci este un început doar. Ce se numește scară: Două lemne hodo-lemne și un braț de ălea mărunțele! Adică, dacă ești pe prima treaptă ești salvat. Dar ceva sfânt din noi, creându-ne Dumnezeu singur numai pentru Dumnezeu si poruncindu-ne să iubim, ne-a dat si putință să iubim. Și atunci ceva sfânt din noi ne spune: "De ce să stau chiar așa pe ultima treaptă? Ia să pășesc mai sus!" Se întâmplă de capeți o bucurie pe care nu o cunoșteai, dar care te odihnește și te silește la a treia treaptă. Și tot așa, și tot așa, până când ajungem la dragoste, care este legătura desăvârșirii. Mântuitorul nu spune că sunt treizeci de trepte, cum arată Sfântul Ioan Scărarul. Spune: Să vă iubiți - vorbește la superlativ și termină. Dar acum, noi, care ne întâlnim cu neputințele noastre și cu frecușul, lipsa de educație la un adversar, dintre două rele, alegem răul cel mai mic. Decât să-l urăsc, mai bine mă așez pe prima treaptă și nu-l urăsc. Și mă țin cu mâinile de treapta de sus. Dacă te ții cu mâinile de treapta de sus, înseamnă că e posibil să ajungi la ea, că e deja în mâna ta. Este poruncă. Nu mai avem voie să comentăm, decât, cu orice chip, să stabilim relații măcar la Bună ziua, sau să nu urăști pe nimeni. Degeaba ne zbatem, degeaba împlinim alte porunci creștine, dacă n-avem relație cu cineva. Frățiile voastre trebuie să știți că inima noastră trebuie să fie mereu liberă pentru Hristos. Că un dușmănel, care stă cocoțat pe acolo pe undeva în zona asta grozavă a inimii, îl îndepărtează pe Hristos din inima ta. Adică nu vrea Hristos să stea cu dușmănelul ăla. Că nu există relație între rău și bine. Mântuitorul zice: Să-mi dai toată viața, toată ființa ta! Dracul zice: Mie să-mi dai numai un deget! Că prin asta el te stăpânește cu totul. Deja e lângă tine. Nu mai este Hristos lângă tine, dacă tu i-ai dat o unghie de la un deget.”

(Ne vorbește Părintele Arsenie Papacioc, Volumul 3, Taina Iubirii, Editura Mănăstirii Sihăstria)