Suntem obişnuiţi să vor­bim despre lucruri mai accesibile, mai comode, care nu ne creează disconfortul de a ne simţi călcători ai poruncilor lui Hristos. Cu toate acestea, porunca iubirii vrăjmaşilor este o poruncă, un imperativ care traversează întreg Noul Testament, întreaga Evanghelie. Dumnezeu S-a în­trupat, a pătimit de la oamenii răi, a mu­rit şi a înviat. Aşadar, de vreme ce Hristos a înviat, de vreme ce răul nu mai este atotputernic, nu mai putem lua în seamă răutatea oamenilor, nu ne mai putem, coborî până la slăbiciunea de a considera răul ca fiind ceva. Iubirea vrăjmaşilor nu este altceva decât mărturisirea credinţei în învierea lui Hristos, în biruinţa bine­ lui asupra răului. Iată de ce nimeni din cei care nu depăşesc ura din ei nu va intra în Împărăţia cerurilor, nu va putea avea parte cu Hristos.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 118-119)