Toate morile macină în folosul lui Dumnezeu. Păcatul, dintr-o parte, trezeşte facerea de bine în cealaltă parte. De o parte furtul ascuns, de cealaltă, jertfirea deplină. Într-o parte închipuirea bolnăvicioasă, în cealaltă pătrunderea dumnezeiască. Dumnezeu nu face din rău bine, ci prin răul trezit scoală binele adormit.

Nu poţi săvârşi nici un rău care să nu deschidă ochii, fie pe ai tăi, fie pe ai altora, pentru binele potrivit măsurii lor. Cum drama acestei lumi a început cu păcatul şi cum înaintea oricărui bine merge răul, înseamnă că drama lumii se va sfârşi cu bine. Când răul va arunca şi cea din urmă carte (de joc), binele va ţine încă o carte în mâini. Binele va aduna tot câştigul, iar răul va rămâne gol şi dator.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 57)