Dacă voieşti să te izbăveşti de tristeţe, nu-ţi lega inima de nimic şi de nimeni. Tristeţea vine din ataşamentul faţă de lucrurile văzute.

În greutăţi, în neînţelegeri şi în toate împrejurările, cel mai apropiat mijloc şi sigur spre folosul nostru este adresarea către Domnul şi lăsarea în seama Lui a tuturor necazurilor şi grijilor noastre. În acelaşi timp, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru cei cu care avem de-a face şi totul va merge bine. Domnul luminează pe tot omul care vine în lume şi dă pace sufletelor noastre. Tristeţea nu este de folos în lucrul care cere bărbăţie.

Este dezastruos să ne întristăm peste măsură şi să ne omorâm înainte de vreme: trebuie prin toate mijloacele să-I mulţumim Domnului pentru tot, oricare ar fi pedepsele pe care El ni le-ar trimite în această lume.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 131-132)