În Câmpulung Moldovenesc, nu departe de centrul oraşului, se află Spitalul de Psihiatrie. De pe aleea care duce spre unitatea spitalicească se poate observa o icoană mare cu scena Izvorului Tămăduirii, aşezată în mijlocul clădirii. Această reprezentare iconografică indică de fapt locul în care se află paraclisul spitalului. Sfântul lăcaş este în centrul clădirii, fiind accesibil pentru cei internaţi şi pentru personalul angajat. De 15 ani, părintele Gabriel Grosu, preot de caritate în cadrul Spitalului de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc şi în cadrul Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc, slujeşte în sfântul lăcaş al Spitalului de Psihiatrie, înălţând rugăciuni de mulţumire, de slavă şi de cerere către Preabunul Dumnezeu. Părintele este mereu prezent în mijlocul bolnavilor, aşteptându-i la biserică pentru a le citi o rugăciune sau pentru a purta o discuţie.

Altar de rugăciune în sala de operaţii

Ideea amenajării unei capele în Spitalul de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc a apărut în anul 1996. Un an mai târziu, o echipă de pictori, care spăla pictura Bisericii „Sfântul Nicolae“ din Câmpulung Moldovenesc, a stat cazată în unitatea spitalicească. Pictorul principal şi-a adus aminte că atunci când era copil a fost operat în acest spital. În spaţiul în care se află paraclisul s-a dorit iniţial să se amenajeze un loc de meditaţie. Pe pereţii sfântului lăcaş au fost schiţate câteva scene biblice de către un fost pacient din Botoşani. Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a văzut încercările artistice ale acelui pacient şi a considerat că locul este potrivit pentru amenajarea unei capele. „Locul în care se află capela era de fapt sala de operaţii a fostului spital orăşenesc din Câmpulung Moldovenesc. Pictorul Nicolae Gavrilan, atunci când era copil, a avut o apendicită spre peritonită, fiind operat în acest loc. Când a văzut dorinţa medicului Alexandru Paziuc şi a soţiei sale, Petronela Paziuc, de a amenaja un paraclis, pictorul Nicolae Gavrilan a fost de acord să efectueze pictura acestui sfânt lăcaş, lucru care s-a materializat în anul 1997. Într-un loc în care înainte se aducea alinare pacienţilor prin operaţie chirurgicală, Dumnezeu a rânduit un sfânt lăcaş în interiorul căruia se curăţă şi se vindecă sufletele, mintea pacienţilor şi trupurile lor, prin Sfânta Împărtăşanie. Eu am venit aici după ce capela era deja pictată, iar ulterior sfântul lăcaş a fost dotat cu mobilier şi cu cele necesare desfăşurării sfintelor slujbe. Înzestrarea capelei s-a realizat prin contribuţia credincioşilor. Din fondurile obţinute din donaţii sau din alte surse am reuşit să punem geamurile termopan la tot spitalul. Fondurile care se strâng în capelă se întorc în spital“, a spus părintele de caritate Gabriel Grosu.

Rugăciuni la patul bolnavului

Programul liturgic este adaptat nevoilor spitalului şi a urmărit să nu împiedice activitatea medicală. Încă de la înfiinţare, preotul de caritate a avut o înţelegere în acest sens cu personalul medical. Sfânta Liturghie este oficiată în duminici şi sărbători, iar Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte în fiecare miercuri, de la ora 17:00. Vinerea, de la ora 9:30, sunt citite rugăciuni pentru sănătate şi se rostesc ectenii speciale pentru cei afectaţi de boală. Întrucât sfântul lăcaş se află în interiorul spitalului, toţi pacienţii pot participa la slujbele care se oficiază. O altă lucrare pastorală a părintelui Gabriel Grosu se desfăşoară la Spitalul Municipal din Câmpulung Moldovenesc. Asistenţa religioasă se oferă în salon, la patul bolnavului, întrucât nu există o capelă. Pacienţii sunt spovediţi şi împărtăşiţi dimineaţa, iar în fiecare miercuri, de la ora 12:00, sunt citite rugăciuni pentru sănătate.

Rugăciunea „Tatăl nostru“ cu pacientul de mână

În primii ani de slujire în cadrul Spitalului de Psihiatrie, preotul de caritate susţinea ore de terapie prin credinţă, la care participau minimum 20 de bolnavi. La aceste întâlniri erau explicaţi termenii religioşi, se citea din Sfânta Evanghelie s.a. „După ce în spital au fost angajaţi psihologi şi asistenţi sociali, activitatea s-a diversificat. În prezent avem consiliere pastorală cu fiecare pacient în parte care doreşte acest lucru. O parte dintre ei ni se adresează direct, iar alţii sunt direcţionaţi de personalul din spital. Datorită faptului că avem o echipă terapeutică complexă, fiecare îşi cunoaşte bine rolul. Mereu apar fel de fel de pacienţi cu diferite deviaţii. Pacienţii noştri vin de multe ori la spital într-o stare de agitaţie psihică sau motorie. Pe lângă medicaţia specifică, care de multe ori reuşeşte destul de târziu să-i potolească, trebuie să apelăm la diferite practici pentru a-i linişti. De multe ori, simpla prezenţă şi discuţia cu pacientul a fost benefică, mai ales în cazul celor care ne cunoşteau şi care aveau o stare de agitaţie psihomotorie. Mai dificil este cu cei care vin prima dată aici. De multe ori s-a întâmplat să ne simţim neputincioşi în faţa acelor stări. Necesitatea bisericii în spital a fost motivată de medici. Chiar îmi povestea dr. Alexandru Paziuc că o femeie era în stare de agitaţie în urmă cu mai mulţi ani. După ce a încercat diferite tehnici ale psihiatriei, neştiind ce să mai facă, a închis ochii, a ţinut pacienta de mână şi a spus rugăciunea «Tatăl nostru». În acel moment pacienta s-a liniştit“, şi-a amintit pr. Gabriel Grosu.

Anul omagial 2012, „o recunoaştere a activităţii preoţilor de spital“

Părintele de caritate al Spitalului de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc se alătură proiectelor în care se implică pacienţii, demarând o serie de activităţi. În fiecare vară merge cu aceştia la cules de plante medicinale. În urma unei solicitări adresate Primăriei Câmpulung Moldovenesc, spitalul a primit un spaţiu pentru amenajarea unui centru de zi pentru pacienţi. Aici au loc întâlniri ale cenaclului literar sau întruniri ale clubului de socializare. De asemenea, fostele sere ale oraşului au fost puse la dispoziţia bolnavilor pentru a putea munci. „Colaborarea cu personalul medical a fost dintotdeauna bună. Este necesar de multe ori ca la sfintele slujbe bolnavii să fie asistaţi, astfel că personalul medical participă la Taina Sfântului Maslu şi la Sfânta Liturghie. Acest fapt le conferă pacienţilor mai multă siguranţă şi o dorinţă de a se ruga“, a apreciat preotul de caritate al Spitalului de Psihiatrie, care a remarcat în continuare că „Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor este o recunoaştere a activităţii preoţilor de spital care au un rol bine stabilit în societatea noastră contemporană“. „Faptul că Patriarhia Română s-a gândit anul acesta la bolnavi este un lucru binevenit. Consider că trebuie să ne gândim permanent la bolnavii noştri. Noi încercăm să facem auzit glasul Mântuitorului Hristos şi să ne gândim la aceşti oameni aflaţi în suferinţă. Izvorul Tămăduirii, care este şi hramul paraclisului nostru, vine în întâmpinarea celor care au probleme de sănătate, mai ales că la slujbe participă şi oameni din afara spitalului“, a subliniat pr. Gabriel Grosu. În prezent, Spitalul de Psihiatrie derulează un proiect de asistenţă medicală şi religioasă la domiciliul pacienţilor. Bolnavii sunt încurajaţi şi li se pune la dispoziţie tratamentul medical. „Căutăm să rezolvăm anumite situaţii familiale pentru că boala psihică este greu de tratat. Faptul că asistentul medical intră în casa pacientului, alături de preot, este un răspuns la problematica contemporană. În cei 15 ani de când slujesc în acest spital m-am simţit dator să mă implic în diferite activităţi ale spitalului pentru a veni în sprijinul nevoilor pacienţilor“, a mai spus pr. Gabriel Grosu.

Câţiva paşi până în paraclisul spitalului

Pacienţii internaţi în Spitalul de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc apreciază existenţa paraclisului în care zi de zi păşesc să se roage, să aprindă o lumânare sau să găsească o oază de linişte sufletească. Pe noptierele multora dintre ei pot fi găsite acatiste ale sfinţilor tămăduitori, cărţi pe care le citesc în aşteptarea unei vindecări. „Până la biserică am câţiva paşi de făcut. Este foarte frumos în casa lui Dumnezeu, mai ales când mergi să te rogi din toată inima. Mă rog pentru toţi cei dragi, pentru cei străini, dar şi pentru cei care vor să ne facă rău, ca să le îndrepte Dumnezeu mintea“, a spus una dintre paciente. Pe holul din unitatea spitalicească am întâlnit o altă pacientă care a ţinut să mărturisească că se bucură „că Hristos a înviat“: „Înviind Hristos, înviem şi noi odată cu El. Am fost anul acesta la Înviere şi am dus la biserică şi pască pentru a fi sfinţită. Părintele Gabriel Grosu se interesează de toţi cei internaţi. Merg adesea la biserica din spital pentru că ajutorul nostru vine de la Dumnezeu“.

Spitalul de Psihiatrie, aproape trei decenii de existenţă

Clădirea Spitalului de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc a fost ridicată cu osteneala Primăriei Câmpulung Moldovenesc şi a comunelor învecinate în scopul de a deservi din punct de vedere medical populaţia acestei zone. A fost inaugurat în anul 1889, după o muncă de patru ani. A funcţionat vreme de 100 de ani ca spital al oraşului, având două secţii: medicină internă şi chirurgie. Începând cu anul 1970 a fost înfiinţat Spitalul Municipal din Câmpulung Moldovenesc. În actuala clădire a fostei unităţi a fost înfiinţată secţia de psihiatrie a Spitalului Municipal. A funcţionat din anul 1983 până în anul 1999, când a devenit spital de sine stătător cu personalitate juridică. Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc este unic în judeţul Suceava ca spital de monospecialitate în domeniul psihiatriei şi acordă asistenţă psihiatrică atât zonelor arondate municipiilor Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Vatra Dornei, cât şi pentru populaţia din restul judeţului. La etajul superior funcţionează ateliere de erogoterapie: croitorie, pictură, atelier de împletituri din nuiele, atelier de ţesut covoare, atelier de ceramică, precum şi alte dotări anexe activităţilor de cultterapie şi socioterapie. Prin grija părintelui de caritate Gabriel Grosu a fost înfiinţată o bibliotecă de unde pacienţii pot împrumuta cărţi.