1. Primul lucru pe care îl precizează acesta este că atunci când ne îmbolnăvim trebuie să îi mulțumim Domnului, întrucât boala ne este dată pentru a ne mântui. Ne face să trecem peste mândrie, ne amintește că nimeni nu este nemuritor și ne arată limita puterilor proprii. În aceste momente de neputință majoritatea oamenilor caută ajutor de la Domnul. Starea de boală este un impuls puternic pentru a-L căuta pe Domnul și de a reflecta la viața eternă pe care o căutăm cu adevărat. În caz de boală suntem obligați să părăsim viața pătată de păcate pe care am dus-o până atunci. Suntem separați de aproapele nostru și astfel nu le mai putem face rău, având mai mult timp să îl petrecem în liniște cu Domnul. Mitropolitul Grigorie spune că „astfel, ar trebui să îi mulţumiţi Domnului că nu vă privează de harul Său şi că foloseşte una din cele mai puternice unelte ale sale pentru a vă mântui”.

2. În al doilea rând, starea de boală este o perioadă bună în care să vă gândiţi la păcatele săvârşite de-a lungul vieţii și pentru care nu v-ați căit, la faptul că ați amânat momentul spovedaniei, nu ați mers la slujbă, nu v-ați rugat zi de zi și nu ați ținut posturile rânduite. Amintiți-vă că niciunul dintre noi nu este fără de păcat. Precum spune sfântul Ioan „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (I Ioan 1, 8).

3. Gândiți-vă că această boală ar putea fi ultima. Conștientizați realitatea morții, căci nu știm când ar putea să se reverse asupra noastră. Câteodată vine pe neașteptate odată cu boala. Mărturisiți-vă și cereți să primiți Sfânta Împărtășanie. Pregătiți-vă pentru viața viitoare mai ales pe durata bolii.

4. După ce faceți aceste procese de conștiință și vedeți că ați greșit față de cineva, reparați-vă greșeala și îndreptați lucrurile.

5. Asigurați-vă că documentele legale ale posesiunilor materiale sunt în ordine.  Atunci când vă trăiți ultimele clipe este bine să vă eliberați sufletul. Nu trebuie să vi le irosiți pe lucruri lumești ci pentru viața veșnică a sufletului vostru.

6. Consultați un medic și asigurați-vă că luați tratamentul pentru vindecarea dumneavoastră. Dumnezeu a creat toate aceste leacuri pentru ca noi să ne folosim de ele. Păstrați totuși în minte gândul că El este cel care vindecă.

7. Încercați să folosiți această perioadă în beneficiul sufletului.  Folosiți timpul pentru rugăciune, pentru a citi cărți religioase sau pentru a vorbi cu oameni milostivi.  Evitați televizorul sau conversațiile ce nu hrănesc sufletul. Cereți să vi se aducă icoane în camera unde stați și însemnați-vă cu semnul crucii. Folosiți această perioadă de liniște pentru înălțarea spirituală.

8. Supuneți-vă voii lui Dumnezeu. Nu vă rugați neapărat pentru însănătoșire. Dumnezeu știe ce este mai bine pentru mântuirea voastră. Amintiți-vă că boala este o unealtă ce prilejuiește mântuirea. Mulțumiți-I Domnului pentru tot ce v-a oferit.

9. Nu vă neliniștiți dacă boala se prelungește ca durată. Nerăbdarea, cârtirea sau temperamentul irascibil nu vor ajuta la însănătoșire. Mitropolitul Grigorie ne sfătuiește să „fim răbdători şi să ne rugăm astfel: O Doamne, multe sunt păcatele mele şi vrednic sunt de chinul cel veşnic, dar în iubirea Ta nemărginită nu ai vrut ca sufletul meu să sufere ci mi-ai dat a purta o pedeapsă trecătoare ca să-mi văd păcatele, să mă căiesc și să mă îndrept. Mare este mila Ta Doamne. Înmulțește-mi răbdarea, binecuvântează-mă cu harul Tău ca să pot îndura boala cu voie bună și cu iubire de Dumnezeu…”

10. Când simţiţi că vă însănătoşiţi, Mitropolitul Grigorie ne spune, „rugaţi-vă Domnului ca după ce v-ați însănătoșit, să vă păzească de păcat, să vă amintească de gândurile avute pe durata bolii, căci mulți oameni vindecați au uitat de gândurile avute în timpul bolii.”

11. Dacă simţiţi că starea se înrăutăţeşte, cereţi să vi se facă Sfântul Maslu. Dacă Domnul nu vă vindecă trupul, atunci cu siguranţă vă va vindeca sufletul.

12. În cele din urmă, Mitropolitul Grigorie ne sfătuieşte să „ne încredinţăm cu totul în voia Domnului şi să nu dorim altceva decât voia Sa. Aceasta este cea mai bună atitudine pentru orice om, oricare ar fi starea sa. Întrucât acela care se încredinţează voii Domnului este al lui Dumnezeu și nu va pieri niciodată”.