Editura Baroque Books&Arts ne-a dăruit în timp o serie de cărți ale copilului teribil – deși născut la 16 iunie 1925 – al literaturii franceze contemporane. Au fost publicate pe rând Ciudată e lumea, până la urmă!, Frumoasă a fost această viață. Totuși și Amor fără miză. Departe însă de a avea o colecție pe măsura acestui cavaler al provocării și împăcării cu sensurile al cărui nume întreg e o literatură: Jean Bruno Wladimir Francois de Paule Le Fevre d’Omersson. Născut la Paris, într-o familie de aristocrați – o parte din neamuri de dreapta o altă parte cato-comuniști (comuniști cu mărturisire catolică) – conduce cotidianul Le Figaro (1974-1977) și o face într-o manieră exemplară. Membru al Academiei Franceze din 1973 impresionase încă din 1956 când publicase primul său volum: L’Amour est un plaisir. Făcând parte dintr-o familie cu îndelungă activitate în diplomație – tatăl său, prieten cu Leon Blum, a fost Ambasador în Germania și România, în jurul anilor ’30 – va ocupa el însuși o serie de funcții în corpusul gândirii sociale. Cea mai importantă, în opinia mea, aceea de Președinte al Consiliului Internațional de Filozofie și Științe Umane din cadrul UNESCO (1950-1992). Jurnalist – înainte de Le Figaro scrie la Paris-Match, Ouest-France, Nice Matin – avea să îndeplinească funcția de redactor-adjunct al renumitei Reviste de filosofie Diogene (cine a citit, știe ce zic)(între anii 1952-1971) și apoi director general. Dintre romane se disting două: Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul (2013) și Comme une Chant d’esperance (2014) o sinteză a mărturisirii sale de credință – în sensul cel mai autentic al acestui cuvânt. La 87 de ani își face debutul în film jucând, în 2012, rolul Președintelui Mitterand în comedia lui Christian Vincent „Bucătăreasa Președintelui”. Când la 5 decembrie 2017 se stingea primise recunoașterea literaturii franceze. Din 2015 scrierea sa se înveșmântase în haina academică de la Pleiade (editura Gallimard).

Editura Baroque Books&Arts ne pune la dispoziție – la un an de la apariția în cadrul editurii fiicei lui d’Omersson, Editions Heloise dOmersson – volumul Călăuza Rătăciților (Guide des Egares)(în românește în traducerea lui Cristian Preda, 2017, 100 pg, colecția Savoir Vivre, coordonată de Dana Moroiu). Un festin de sensuri, gânduri, bucurii și întrebări deopotrivă. Un îndrumar de viață celor care sunt preocupați de misterele lumii – titlul împrumutat de la Maimonide – rătăciți nu doar în tranziții (cum ne place să credem), ci și în cele ale ontologicului. Autorul ne spune: Paginile care urmează sunt o încercare de a răspunde la întrebarea: ce fac aici? (p.5). Cu liniște – obligatorie în abordarea oricărui text – veți citi despre: dispariția, angoasa, secretul, enigma, misterul, numerele, știința, spațiul, materia, aerul, apa, lumina, timpul, gândirea, răul, libertatea, viața, moartea, plăcerea, fericirea, bucuria, istoria, progresul, dreptatea, frumusețea, adevărul, iubirea, Dumnezeu. Toate majusculare.

Propoziția mea de inimă? „Răul este atât de strâns legat de gândire, încât se confundă cu ea.” (p. 41). Fraza? Fraza finală a cărții: „Pentru sărmanii de noi, Dumnezeu se confundă cu ceea ce numim tot și cu ceea ce numim nimic, fiind astfel un mister strălucitor, care ia asupra lui toate suferințele oamenilor, pentru a le schimba în speranță. Fie că există, cum se spune, sau că nu există, mult deasupra noastră – și totuși așa aproape- de fiecare dintre noi și un Univers în așteptare, în care nu domnește altceva decât, în depărtare, moartea care va sfârși prin a distruge tot ce a existat, Dumnezeu, absent și prezent, este singura noastră speranță. La drept vorbind, el este, în tot ce-i frumusețe, bucurie, dreptate ori iubire, singura realitate” (p. 97). O carte încărcată de harisma autorului de a povesti simplu lucrurile complicate ale lumii-haos. Spre liniștea noastră.

Sursa: tribuna.ro