În orașul de pe Dunăre, uneori cu pași repezi, alteori în taină, am descoperit oameni primitori și, poate cel mai important, o pagină de istorie comună. Printre obiectivele pe care le-am vizitat se numără Castelul Buda, locul unde se consideră că s-a născut Ștefan I, primul rege al Ungariei și cel care a încreștinat poporul venit de peste Urali. Căutând să vedem fața creștină a țării, nu ne-au scăpat Biserica „Mathias”, Biserica din stâncă și Dealul Gellért, loc al martirizării unuia dintre primii sfinți maghiari, Sfântul Gellért.

Dunărea scrie povestea Budapestei, este locul cel mai încărcat de istorie, deși nu poate vorbi, valurile sale sunt martori ai vremii și vremurilor. În fața Parlamentului, chiar pe malul Dunării, există un memorial și monument mai puțin convențional - 66 de perechi de pantofi așezate pe margine, aparținând evreilor maghiari care au fost împușcați pe malurile Dunării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De acest loc se leagă și Muzeul Terorii Comuniste, muzeu organizat în fostul sediu al naziștilor și, mai apoi, sediu al Chesturii, loc în care am descoperit amprenta grea pe care a lăsat-o regimul comunist asupra Ungariei. Foarte aproape de malul Dunării se află și Basilica „Sfântul Ștefan”, una dintre cele mai mari catedrale catolice, ce adăpostește mâna dreaptă a Sfântului Ștefan I.

În Budapesta, având în minte istoria problemelor etnice dintre maghiari și români, îți pui naiva întrebare dacă e bine să vorbești tare în limba română, însă în această călătorie am descoperit că limba română unește, apropie oamenii. La intrarea în Muzeul de Istorie, ca orice grup, vorbeam în limba maternă, nerăbdători să vizităm. Deodată, o doamnă care lucra în cadrul Castelului Buda, dar care nu era ghid, ne zâmbește și salută în limba română. Doamna Clara se oferă bucuroasă să ne însoțească prin câteva camere, ne prezintă o parte a muzeului, și ne spune că este din Târgu Mureș, motiv pentru care se bucură că ne-a întâlnit deoarece îi era dor să vorbească și să audă limba română.

În Hala Comercială, o clădire imensă, plină ochi cu tarabe și marfă de toate felurile, auzi mulți negustori care te opresc și îți spun:, Eu sunt din Târgu Mureș, din Cluj, din Covasna sau Harghita” și ceea ce te uimește mai mult la acești oameni este grija cu care își vorbesc limba, modul în care o articulează, chiar și după 30-40 de ani de când au plecat.

În Parlamentul maghiar, cea mai veche clădire legislativă din lume, situată pe malul stâng al Dunării, în camera Coroanei, pe stâlpii de susținere ai cupolei, în ordine cronologică se află aranjate statuile celor 10 regi și principi maghiari, începând de la Ștefan I până la fiul împărătesei Maria Terezia, Léopold al II-lea. Interesant este că doar 4 regi sunt de origine maghiară, ceilalți fiind principi ai Transilvaniei, iar ultimii doi conducători de origine austriacă. Cele 10 statui reifică istoria poporului maghiar: cuceriți de Imperiul Otoman, fiind împărțită țara la un moment dat între 3 mari imperii, formând, apoi, ei înșiși alături de Austria, un imperiu - cel Austro-ungar și stăpâni ai Transilvaniei pentru mai multe secole. Cât timp Transilvania a aparținut maghiarilor s-au realizat numeroase schimburi culturale, Muzeul Național de Agricultură al Ungariei fiind situat în castelul Vajdahunyad, o replică a celebrului Castel al Corvinilor din Hunedoara.

Budapesta reprezintă un oraș al contrastelor - de la clădirile istorice la înaltele construcții moderne, de la tramvaiul de pe malul Dunării la gălăgiosul metrou. Capitala Ungariei este un loc efervescent, încărcat de istorie și de viață, ce te invită la orice pas să descoperi o parte din cultura și identitatea europeană. Pentru unii pare puțin, însă, pentru voluntarii ascoreni, este un mod de a mulțumi pentru munca din această vară. (Diana Găină - voluntar ASCOR Iași)