Un părinte din țară, pictor, de la Sihăstria, ne-a pictat biserica. În partea dreaptă ne-a făcut mucenicii și în partea stângă cuvioșii. În partea dreaptă, chiar pe stâlpul unde am eu strana, am pus-o pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, pentru că după Maica Domnului, de copil, dintotdeauna am avut evlavie la ea. Și mai trebuia să picteze o cuvioasă, ca să corespundă, să fie cum trebuie. Și mi-a spus pictorul, pe măsură ce înainta cu pictura: „Să te gândești la o cuvioasă, să pun aici”. Și i-am spus că o să mă gândesc, dar nu știam pe care să o aleg.

În vară, m-am dus în țară, cum mai merg eu uneori, și am ajuns și la Cuvioasa Parascheva. Mă duc, mă închin, și unul din părinții de acolo, care mă știa, îmi zice: „Părinte, nu vrei să-ți dau un veșmânt al Cuvioasei, cu care a fost îmbrăcată, să-l duci la Athos?” „Cum să nu?” Mi l-a împachetat și mi l-a dat. 

După ce m-am întors acasă, la vreo zi-două, mă sună cineva din țară: „Părinte, am o pernuță care a fost sub capul Cuvioasei. Pentru că eu am facut altele și le-am dat acolo, ni le-au dat pe cele care au fost în raclă la Cuvioasa, una sub cap și una sub picioare. Și discutând cu băiatul meu, el a spus că vrea să o dăm la părintele Pimen în Athos. O primești?” „Cum să nu?” Și mi-a pus-o într-o raclă frumoasă și mi-a trimis-o. 

Acum mă întrebam, oare ce vrea Cuvioasa de la mine? Mi-o trimis veșmântul, mi-o trimis pernuța și eu n-am făcut altceva decât să merg să mă închin. Și atunci mi-a venit gândul că Sfânta Parascheva vrea să fie pictată. Și i-am spus pictorului: „Să o pictezi pe Cuvioasa Parascheva, dar vezi, să o pictezi frumoasă”. Și chiar a ieșit, dacă veți avea ocazia să o vedeți, cu un ușor zâmbet. 

Pictura înainta și de-acum se apropia timpul să facem sfințirea, pe 21 noiembrie, de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Dar mai era nevoie de candele și alte lucruri în Biserică, și eu nu mai aveam niciun leu. Aveam 25.000 de euro datorie. Și m-am rugat: „Maica Domnului, ajută-mă să fac cumva, să pot sfinți biserica”. Încă nu eram mutați, că aveam făcută o chilie mai jos – „Sfântul Mare Mucenic Artemie” – și locuiam acolo și aici doar lucram. Și s-a nimerit să fie chiar sărbătoarea Sfintei Parascheva. În discuțiile noastre, am întrebat: „Facem priveghere în biserica mare?”. Nu întotdeauna eram toți de acord la o priveghere. Era un părinte din alt capăt al țării, și pentru el cuvioasa nu era atât de cunoscută, și a zis „Ei, părinte, acuma dacă începem la toții sfinții... Și eu am mulți sfinți în zona mea...”. Atunci am zis: „Nu-i problemă, facem la noi la chilie priveghere și cine vrea să vină, să vină”. Și am fost singura chilie care făcut priveghere în cinstea Sfintei Parascheva.

Și, în timpul privegherii, mi-au spus părinții că mă caută cineva la telefon și tot insistă. Am început la 6 și pe la 8 m-am dus să văd ce vrea. „Părinte, cum e acolo cu construcția?” Zic: „Cum știi”. „Da cu datoriile?” „În creștere, ca de obicei.” „Îți trimit niște bani?” „Cum vrei tu.” Eu nu ceream niciodată. „Atunci o să-ți trimit un plic, dar cum să fac?” „Stai așa, că un frate de-al meu de la Suceava vine încoace, că trebuie să mă ajute cu ceva.” „Când ajunge în zona Bucureștiului, să-mi dea un semn”. Când mi-a adus plicul, erau exact 5000 de euro. Mai erau 2 săptămâni și eu trebuia să fac sfințirea, și aveam nevoie de 8 candele de argint, sfintele vase și altele. 

M-am dus la Atena și am luat făbricuțele la rând, dar toate îmi spuneau că nu se încadrează în 2 săptămâni. Cu greu am găsit una care a spus că se încadrează și cu banii, și în termenul stabilit. Și chiar cu o zi înainte de sfințire, le-am avut pe toate gata și am făcut sfințirea. Acesta a fost darul Cuvioasei: mi-a trimis în timpul privegherii făcute în cinstea ei banii necesari pentru tot ce îmi mai lipsea în biserică. 

S-a terminat asta, și după un an, am mers iar în țară. Și m-am gândit să mă duc la Cuvioasă să-i mulțumesc. Am ajuns seara, dar fiind târziu, n-am stat la rând. Am mers direct în față, m-am închinat în catedrală și am plecat. Apoi am mers la un preot pe care îl cunoșteam și am rămas peste noapte. A doua zi mi-a spus: „Dacă vrei să mergi în Suceava, te scot eu pe alt drum. Să te ții cu mașina după mine”. M-am ținut după el, dar la un moment dat, neștiind drumul, m-am pierdut. Mă găsește el și îmi spune: „Ține-te după mine, că te scot pe alt drum. Eu deja am luat-o pe unul și tu ai luat-o înainte”. „Nu mi-am dat seama”. Apoi iară, el o ia într-o parte, eu în alta. Și am zis: „Cuvioasă, eu nu cunosc Iașul. Cum știi tu, pe acolo să mă scoți”. Și am mers la întâmplare și după un timp, m-am trezit la Mitropolie. Zic: „Aici a vrut Cuvioasa”. Era pe la 8 dimineața, abia începuse slujba. Am stat la Utrenie și la Liturghie și am mulțumit Cuvioasei. Iar la urmă, m-am dus în oraș să-i aduc niște flori, măcat atât să fac și eu în semn de mulțumire. Și uite așa, Cuvioasa Parascheva a intervenit și a devenit ctitor aici.