Schimbările produse în învățământul românesc din ultimele două decenii nu au reparat un neajuns mai vechi, cel al absenței studiului obligatoriu - măcar secvențial, prin anumite curente sau reprezentanți - al literaturii universale. Se studiază istorie, geografie sau filozofie universală, dar predarea literaturii străine nu se face decât accidental prin cele câteva sugestii din programele de literatură română sau printr-o serie de prefigurări tematice din unele manuale (exceptând liceele filologice).

De ce considerăm benefică o introducere a tuturor elevilor în literatura universală?

În primul rând, pentru că aceasta constituie un referențial de învățare cu o mare autoritate valorică și cu virtuți formative pentru tineri. Este un bagaj axiologic, experiențial și expresiv consistent, sigur, oarecum stabilizat, validat in timp. Despre valori este bine să se vorbească nu numai la modul general, dar și aplicat, prin reperarea și discutarea lor așa cum se concretizează în diferite producții ale spiritului. Literatura universală vine cu o cazuistică spirituală polimorfă, cu interogații ce țin de zbuciumul și aspirațiile noastre de acum și din totdeauna, cu modalități expresive ce dau măsura umanității și creativității din noi. Literatura universală livrează mostre ale sensibilității umane, elemente secvențiale pentru comportamente mai largi, un evantai de trăiri sau de exprimări ale acestora. Ea creionează predispoziții bazale, care se pot activa în împrejurări felurite ale existenței fiecăruia dintre noi.

În al doilea rând, prin studiul literaturii universale se asigură o deschidere și o permeabilitate spirituală către alteritatea culturală, către semenii noștri, indiferent de limba pe care o vorbesc sau de cultura pe care o poartă. Ea vehiculează, într-un fel, „universale” spirituale, elemente inductoare de unitate și solidaritate umană; motivele și temele invocate de literatură sunt, până la urmă, valabile pentru toți, indiferent că suntem bogați sau săraci, femei sau bărbați, de un neam sau altul, de o credință sau alta etc. Studiul literaturii universale poate prefața, pregăti sau întări alte moduri de asumare comportamentală sau de angajare a omului la nivel socio-comunitar.

În al treilea rând, predarea valorilor literaturii universale vine în acord cu noile competențe cheie urmărite de un învățământ modern. Astfel, comportamente de tipul utilizarea eficientă şi corectă a codurilor, a limbajelor şi a convenţiilor aparţinând diferitelor domenii ale cunoaşterii și practicii umane, operarea cu o varietate de mesaje verbale şi nonverbale, pentru a recepta şi a transmite idei, experienţe şi sentimente, aderarea la un set de valori etice şi estetice validate în societatea contemporană, respectarea diversităţii culturale, înţelegerea şi evaluarea raporturilor dintre identitate şi alteritate, dintre local şi global, dintre naţional şi mondial etc. sunt direct vizate prin parcurgerea marilor opere literare ale umanității.

În al patrulea rând, studiul literaturii străine ajută la semnificarea și integrarea valorilor proprii într-un context mai larg; acest cadru de referință poate evidenția mai ușor specificitățile și valorile intrinseci ale literaturii naționale. Intercunoașterea fondurilor valorice ne apropie de alții și ne ajută să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, iar identitatea se reliefează mai pregnant când se decantează într-un perimetru mai larg de înțelegere și generare a valorilor.

În al cincilea rând, familiarizarea elevilor cu aceste seturi de valori conduce pe termen lung la o spiritualizare a vieții, la o bucurie existențială creatoare, adusă doar de trăirea și vibrarea în preajma marilor valori. Aparent, acest proces nu contribuie la formarea unui specialist mai bun, dar potențează binele, bunătatea și „lumina” din noi – componente indispensabile pentru exersarea oricărei profesiuni. Studiul literaturii universale de către un viitor absolvent de liceu nu îl va face să ajungă un meseriaș mai bun; îl va determina, în schimb, să aspire spre lumea valorilor, să se „înfășoare” cu ea, să aspire spre o altă calitate a activităților prestate. Literatura nu te apropie mai mult de o meserie; ea produce bucurie dimpreună și dincolo de practicarea ei, zi după zi...

Cum anume și în ce context trebuie predată literatura străină? Bine ar fi ca aceasta să aibă parte de un cadraj de sine stătător. Cum tendința este de decongestionare, se pot găsi formule mult mai realiste: degajarea, în actualele programe de literatură română, a unor secțiuni ce vizează momente marcante din evoluția literaturii universale, regândirea unor contribuții sau scriitori români în mod comparativ, din perspectiva unor curente sau școli literare care au un caracter trans-național, instituirea unor materii sau module trans-disciplinare (aspect vizat explicit de noua lege a educației, dar care așteaptă o concretizare) prin construcții curriculare consonante și integrate valoric (pe direcție simultan literară, filosofică, psihologică, sociologică, religioasă etc.).

Soluții didactice s-ar găsi, cu siguranță; e mai greu de luat, însă, o decizie ce ține de politica educațională, care se situează, din păcate, deasupra și dincolo de …didactic.