La fel cum nu putem vorbi de soare fără lumină, o, purtătorilor de Hristos, sau despre primăvară fără apă, aşa nu se poate vorbi despre Tatăl fără Fiul sau despre Fiul fără Tatăl. Pentru că dacă El ar fi fost creat, la fel ca multe dintre cele ce sunt create, El ar fi avut nevoie de un Salvator pentru Sine. Dacă El ar fi fost creat, El nu ar fi fost Fiul, ci unul dintre numeroşii fii adoptivi. Cu adevărat, El este Fiul şi nu un fiu adoptiv. Dacă El ar fi doar un fiu adoptiv, atunci Preaînaltul nu ar avea un fiu născut. Atunci Preaînaltul nu ar putea fi numit Tată şi eterna paternitate nu ar exista. Nici dragostea eternă nu ar mai exista. Nici eterna paternitate şi nici eterna filiaţie - cei doi poli ai iubirii veşnice - nu ar exista. Dar, bucuraţi-vă din inimă, copii ai lui Dumnezeu, pentru că paternitatea şi filiaţia şi dragostea există. Fiţi luminaţi de eternele raze ale iubirii! 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 20)