La fel cum omul are nevoie de aer, apă și hrană, el are şi nevoie de Dumnezeu

Un alt mare psiholog care s-a ocupat intens de domeniul psihologiei vieţii religioase este Antoin Vergote. Teolog, psiholog, filosof, el şi-a impus o opinie originală în interpretarea fenomenului religios şi a interpretării psihologice a diferitelor aspecte şi componente ale vieţii religioase.

Vergote a introdus termenul de nevoie sau trebuinţă religioasă, care vrea să sugereze ideea că, la fel cum omul are nevoie de aer, apă și hrană, el are şi nevoie de Dumnezeu. Pentru a exprima mai bine ce anume motivează omul spre o activitate, autorul introduce şi termenul de intenţie religioasă. Ea motivează comportamentul, însă nu şi cauza.

Analizând persoana umană, observăm că motivaţia religioasă diferă în funcţie de vârsta individului. În copilărie, viaţa religioasă este condusă de mediul în care trăieşte şi motivul principal al îndeplinirii practicilor religioase este obişnuinţa şi imitaţia. La adolescenţă, individul suferă diferite transformări psihofizice. Motivele acţiunilor religioase arata instabilitate şi varietate.

La maturitate, credinciosul este atras de lucruri sfinte, pe când necredinciosul rămâne indiferent faţă de toate acestea. Omul este preocupat de ideea mântuirii, de siguranţa vieţii, şi de încrederea într-o viaţă viitoare mai bună şi mai dreaptă. Motivele care îndeamnă pe credincios la îndeplinirea practicilor religioase sunt de natură internă, plăcerea proprie, mulţumirea sufletească. (Pr. Ionuț-Petronel Ailincăi)

Ultimele din categorie