In memoriam Corneliu Muha – la plecarea unui coleg

De pe pragul Floriilor, fratele și colegul nostru Corneliu Muha a trecut dincolo. Și poate că nici nu se putea altfel pentru un om care a avut mereu o rază de soare în suflet și în privire.

Ceea ce remarcai din prima întâlnire la Cornel era bucuria. Bucuria de a fi mereu cu Dumnezeu, pe Care încerca să-L slujească înmulțind talanții primiți. Se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu pentru acest minunat dar pe care ni l-a făcut în persoana lui. Mintea lui sclipitoare era asociată cu deschiderea către semeni, cu dorinţa de a construi, cu bunătatea lucrătoare. La temeiul însuşirilor sale stătea, însă, credinţa. Ea îi dădea puterea de a face faţă încercărilor, de a merge necontenit înainte. Cornel era un purtător al Cuvântului lui Dumnezeu în lumea mireană. Căuta răspunsuri la frământările veacului, prin legătura neîntreruptă păstrată cu marii duhovnici ai țării. Ştia prea bine că numai astfel putea să treacă cu bine prin ispitele veacului acestuia. De aici îşi trăgea seva trezvia vieţii domniei sale şi dintr-o constantă şi vie cercetare a Sfintei Scripturi și a Vieților Sfinților, diortosite prin strădania sa și pe înțelesul celor mai mici cititori.

A fost un adevărat truditor. Unul care nu urmărea să demonstreze nimic nimănui, ci doar să-și facă în mod exemplar datoria pe care și-o asumase. Unul care nu aștepta recompense sau onoruri publice. Un om al rânduielii, simplu și smerit, care trăia în mod autentic imperativul categoric al slujirii și al îndeplinirii datoriei. Astfel, viața prietenului și colegului nostru, deși atât de scurtă, a fost, fără îndoială, plină de sens, exemplară și pilduitoare. A avut darul de a aduna oamenii, de a crea echipe de lucru prin selecţia, promovarea şi asistenţa acordată cu generozitate evoluţiei profesionale a colaboratorilor mai tineri. S-a ridicat din dificultăţile întâmpinate prin seriozitate, fermitatea opiniilor și valorilor creștine, disponibilitatea pentru dialogul ştiinţific, receptivitatea faţă de nou. Un cod profesional niciodată perimat, pe care ni-l putem apropria toți colegii săi, la a căror dezvoltare profesională a contribuit semnificativ.

Pentru comunitatea profesorilor de Religie căreia i s-a consacrat și i-a oferit roadele a mii de ore de muncă susținută, rămân faptele vieții sale. Căci am cunoscut, în el, un coleg echilibrat, cu umor blând, just plasat, atunci când putea să ne descrețească frunțile. Bucurându-se pentru succesele noastre, întristându-se de necazurile noastre, Cornel avea pentru fiecare un cuvânt de încurajare, o tâlcuire duhovnicească și un „Doamne-ajută!” de ridicare. Se remarca prin autenticitate si profunzime, prin căutarea pe îndelete a sensului și prin firescul relaționării, dăruind colegilor săi, cu preaplină măsură, din cunoașterea acumulată în ani de studiu, din bucuria unei vieți înflăcărate de căutarea rostului. Rămâne amintirea de neșters a unui om deopotrivă blând, cumpătat și înțelept, delicat și devotat, a unui om cu un farmec aparte și cu un deosebit simț și cult al prieteniei. Domnia sa, prin prin echilibrul interior şi prin competenţa profesională, a constituit un factor de coeziune în grupul slujitorilor şcolii. Prin vigoarea și suplețea culturală, dar şi prin nobleţea şi dărnicia vieţii sale, domnul Corneliu Muha a pus o amprentă luminoasă asupra ethosului Școlii de Religie ortodoxă. Era convins că pedagogia crestina este o pedagogie a vieții prin excelență, o pedagogie a Învierii. Timp de două decenii, lucrarea editorială pe care ne-a oferit-o colectivul său de redacție a fost singura resursă educațională consistentă din ora de Religie.

Pentru zeci de mii de copii, auxiliarele, planșele, diplomele și iconițele rostuite cu binecuvântarea Sfântului Mina au fost „punți de legătură în a-L cunoaște și urma învățăturile lui Hristos”, așa cum își întemeia demersul editorial. Cornel știa să ajute cu inimă de tată pe elevii participanți la olimpiadele, concursurile și taberele de profil: construia pentru ei o experiență de celebrare relevantă, așezând în trăistuța fiecăruia un însemn luminos în aflarea Celui Care este Calea, Adevărul și Viața. Prin colecțiile redactate în perspectivă pluridisciplinară a încurajat copiii să exploreze universul Sfintei Scripturi. Cu migală și meșteșug a coordonat realizarea unor suporturi grafice relevante, de inspirație bizantină, stimulând „dezvoltarea personală a micilor creștini, cărțile deschizând noi perspective către armonia dintre universul biblic și provocările lumii în care trăim”. Atingând înainte de toate inima, materialele didactice realizate sub coordonarea colegului nostru stimulează duhovnicește atât simțurile celor mici, cât și creativitatea, conferindu-le posibilitatea de a da o formă concretă lumii nevăzute. Avea permanent preocuparea de a cultiva buna rânduială în familiile micilor mari creștini, subliniind smerit într-un testimonial: „Să nu uităm, totuși, ceea ce este cel mai important! Cărțile sunt de mare ajutor, însă credința se transmite de la inimă la inimă și nimic nu-i poate înlocui pe părinți și bunici!”.

Solidaritatea umană și cea profesională, precum și stăruința continuă pentru afirmarea valorilor și principiilor educaționale care întemeiează și susțin construcția unei comunități pedagogice, pentru care Cornel a trăit cu întreaga ființă, trebuie să ne anime pe cei care-i ducem mai departe moștenirea.

Anul acesta, de Florii, Cornel – „slujitorul bun și credincios” va cânta „Osana” alături de copiii cărora le-a netezit drumul prin jerfelnicia vieții sale. Pentru minunata lui familie rămâne mângâierea cuvintelor și faptelor unui soț și tată de Poveste!

Hristos-Domnul să-l răsplătească pentru tot binele pe care l-a făcut pe pământ şi să-l unească cu Sfinţii şi aleşii din Cer! (prof. Iacomi Liliana, Scoala Gimnazială „Alexandru cel Bun” din Iași, în numele tuturor profesorilor de religie)

Ultimele din categorie